Film – The Terminal List (2022)

(Amazon) Prime Video, 8 episoade

The Terminal List este exact motivul pentru care evit, în general, serialele: dacă o producţie e bine făcută, mă prinde, apoi mă frustrează – pentru că fie nu am timp de ea, fie îi dau prea mult din timpul meu (şi mă trezesc culcându-mă pe la 2-3 dimineaţa, pentru că… maşini şi din seria filmelor, cum spunea odată cineva).

The Terminal List nu conţine nimic revoluţionar. E povestea de răzbunare, tried and true, a unui soldat (american, desigur – şi, cum altfel?, membru de top al forţelor speciale), pe care războiul din teatrele de operaţiuni îndepărtate îl urmăreşte până acasă, fiind prins în mijlocul unei conspiraţii care urcă până la niveluri ameţitoare în ierarhia militară şi politică a Americii.

Însă respectul cu care The Terminal List îi tratează pe luptătorii neştiuţi ai Americii (în cazul de faţă, celebrele trupe de elită SEAL) şi atenţia acordată scenelor de acţiune se văd. Materialul sursă este cartea unui fost membru SEAL, Jack Carr.

Totodată, protagonistul poveştii este Chris Pratt, într-un rol foarte diferit de eroii planetari (Jurassic World) sau galactici (Guardians of the Galaxy) pentru care a devenit cunoscut. Peter Quill şi Owen Grady sunt tipi buni; cam prostănaci, dar indubitabil de partea binelui. Acum, însă, James Reece este un dur cu psihicul distrus, răzbunător şi decis să-i ucidă pe toţi cei care l-au trădat. Spectatorul empatizează cu drama pe care o trăieşte combatantul SEAL, dar acţiunile acestuia duc într-o zonă obscură, în care dreptatea devine un argument tot mai slab pentru violenţă… Cred că e cel mai bun rol în care l-am văzut pe Pratt până acum.

Lângă el, Taylor Kitsch, un tip care şi-a găsit o chemare la Hollywood – cu Lone Survivor (2013) şi American Assassin (2017) –, după ce în 2012 viitorul său ca actor părea compromis de rateurile de proporţii numite John Carter şi Battlefield.

Deci doi actori foarte buni, acţiune cu un body count consistent, twist-uri care să păstreze intriga de la un episod la altul – un întreg segment pare un omagiu adus lui Rambo: First Blood (1982) – şi o poveste suficient de bine ancorată în realitate. Plus bărbaţi care-şi spun unul altuia "brother" şi nu “iubitule".

Mi-a plăcut. Şi pentru că l-am văzut, am scăpat de Reacher şi Jack Ryan, filme din aceeaşi nişă pe care Amazon pare să şi-o dezvolte foarte bine. Tocmai a lansat The Terminal List: Dark Wolf – şi umblă vorba-n târg că e unul dintre rarele cazuri în care un spinoff îşi depăşeşte predecesorul.