Film - The Rip (2026)

Regia: Joe Carnahan

Roluri principale: Matt Damon, Ben Affleck, Steven Yeun, Teyana Taylor, Catalina Sandino Moreno, Sasha Calle, Kyle Chandler, Scott Adkins

Durata: 1h 53m

---

O polițistă din Miami este ucisă de niște tipi mascați, iar colegii ei dintr-o forţă operativă de elită sunt interogaţi unul câte unul. Scenele iniţiale ni-l prezintă pe locotenentul Dane Dumars (un Matt Damon perfect încărunţit) în rolul creierului ai cărui muşchi sunt întrupaţi de JD Byrne (Ben Affleck) – acesta din urmă fiind genul predispus să-i răspundă cu pumnii cuiva care-l acuză de joc murdar (fie el şi Scott Adkins).

Ulterior, Dane primeşte un pont despre ascunzătoarea unui cartel – căci asta face echipa pe care o conduce: destructurează activităţi ilegale şi recuperează banii “mânjiţi”. În timp ce în jurul lor circulă zvonuri despre poliţişti corupţi ce-şi însuşesc sume semnificative, Dane şi oamenii lui se deplasează la o casă aflată la capătul unei străzi banale. La adresa unde o tânără (Sasha Calle) locuieşte în casa bunicii ei, captura este colosală: 20 de milioane de dolari.

Locotenentul şi trupa sa trebuie să decidă ce vor face mai departe. Oricine ascunde o asemenea cantitate de bani va face tot posibilul să o protejeze. Ideea că echipa trebuie să facă ceva, orice, repede – înainte ca proprietarul comorii să vină înarmat și gata să o protejeze –, îi induce lui The Rip o tensiune minunată. Întrebarea nu e doar dacă agenţii vor fura banii, ci dacă vor avea măcar timpul să facă o alegere înainte să fie împroşcaţi de rafale de gloanţe. Și ele vor veni de la cartel sau de la polițiștii murdari care vor să revendice depozitul?

Un ceas nevăzut ticăie în The Rip, dar regizorul Joe Carnahan nu se mulţumeşte cu atât şi se joacă aruncând lumini şi umbre asupra ideilor de onestitate şi loialitate... Numeroase elemente circumstanţiale îl incriminează pe Dane ca fiind în spatele deturnărilor de fonduri. Totuşi, unul dintre oamenii lui (Steven Yeun) comunică pe ascuns cu o persoană necunoscută. Şi poate justiţia să meargă mână în mână cu nevoia de a plăti facturi şi a întreţine familii?... E genul de film care te expune unui flux constant de întrebări şi suspiciuni despre cine e curat, cine e murdar şi unde se plasează ceilalţi de-a lungul acestui spectru – încât nici nu simţi cum trece timpul.

Cu un scenariu inteligent, un regizor experimentat (cu titluri precum Narc (2002), The Grey (2011) sau Copshop (2021) în palmares) şi o distribuţie talentată care funcţionează “pe linie”, cu Matt Damon care vinde foarte bine modul în care trauma şi epuizarea pot afecta un bărbat nevoit şi obosit să fie eroul de serviciu al unei lumi care nu i-a putut salva băieţelul de zece ani bolnav de cancer – Netflix a reuşit rara performanţă de a produce un film pe care să-ţi doreşti să-l fi văzut pe un ecran de cinema. Dacă ar bifa câte o reuşită din asta măcar de câteva ori pe an, lumea streaming-ului ar fi cu mult mai bună.