Film - The Hunt (2020)
Regia: Craig Zobel
Roluri principale: Betty Gilpin, Hillary Swank
Durata: 1h 30m
The Hunt mi-a făcut oarecum cu ochiul dintr-o listă de propuneri de pe Netflix, însă numai când am primit și o sugestie pe aceeași temă la poșta redacției l-am băgat în seamă.
Nu prea are nimic care să-l recomande. Regizorul nu-mi spune nimic, nici actorii (prea puțin Hillary Swank, chiar dacă a fost Million Dollar Baby în 2004), dar e realizat de Blumhouse, o casă de producție cu destule reușite — mai mult sau mai puțin horror — la activ.
The Hunt nu e horror, deși are o premisă incomodă: 12 oameni sunt vânați pentru divertisment de alți oameni. Dar este exact ce spune titlul: joaca unora este lupta pentru supraviețuire a altora. Fără prea multe momente de respiro care să declanșeze filozofeli aiuritoare.
Filmul își dezvăluie foarte repede natura violentă, cu o tanti care-i “extrage” ochiul unui tip cu-n pantof cu toc cui — apoi petrece minute bune schițând posibili protagoniști, doar ca să-i înlăture iute și, bineînțeles, violent. După această selecție drastică, firul narativ o găsește pe Crystal și rămâne cu ea până la final. Modul în care-și elimină adversarii trădează experiență militară și… o posibilă deficiență din spectrul autist dublată de un șoc post-traumatic.
Mi-a plăcut tipa: o blondă arătoasă, cu ochi mari și o figură extrem de expresivă, care pare mereu la un pas de a izbucni în plâns — ea duce în spate tot filmul. Fără Crystal, The Hunt ar fi fost o producție din zona inferioară a categoriei B. Așa e un fel de John Wick improvizat în variantă feminină.
Văzut astfel, fără a lua prea mult în seamă aluziile la elitele albe versus muritorii de rând, cu referințe din Ferma animalelor a lui Orwell (pun pariu că The Hunt s-ar vrea și un fel de hiperbolă societală, dar e mult prea rudimentar ca să-l creadă cineva), filmul se ridică în mod cert peste multe dintre peliculele de duzină pe care le-ai vedea rulate la nesfârșit pe la noi, la Pro TV sau Antena 1.