Regia: Rupert Sanders
Roluri principale: Bill Skarsgård, Danny Huston, FKA twigs (da, aparent acesta este un nume)
Durata: 1h 51m
Shelly şi Eric se iubesc. Nu la modul lacrimogen, á la The Notebook, ci cu disperarea a doi tineri pierduţi la marginea societăţii, care descoperă unul în celălalt o ancoră pentru o viaţă în derivă. Cei doi sunt ucişi cu brutalitate, un moment atât de traumatic încât Eric revine în lumea celor vii pentru a se răzbuna.
Povestea din 2024 nu se abate foarte mult de la clasicul din 1994, regizat de Alex Proyas, despre eroul care se întoarce din morţi – fie el personajul Eric Draven, sau interpretul acestuia, nefecitul Brandon Lee, care şi-a pierdut viaţa pe platoul de filmare. Iar aici este unul dintre punctele slabe ale Corbului cel nou: se mişcă prea repede, mizând parcă pe un public educat, care deja cunoaşte povestea, nu mai are nevoie de intro şi vrea să treacă direct la acţiune violenţă. Conexiunea dintre Shelly şi Eric este profundă fiindcă spectatorul ştie deja povestea, şi nu pentru că filmul ar explora adâncimile acestei legături complet întâmplătoare, scoţând la suprafaţă o emoţie veritabilă.
Prin aceeaşi grabă se explică şi lipsa oricărui context pentru natura demonică a personajului negativ, cel care se află în spatele uciderii tinerilor. Mai mult, faptul că lumea Corbului conţine noi elemente supranaturale, diminuează impactul întoarcerii din morţi a lui Eric, cu nefericitele-i puteri. În noul plan al existenţei sale, Eric devine o veritabilă maşină de ucis, astfel că personajul lui Bill Skarsgård este mai mult brutal şi mai puţin tragic.
Comparaţia între cele două The Crow, filme apărute la 30 de ani distanţă unul de celălalt, este inevitabilă (pentru că un remake are sens doar dacă-şi surclasează predecesorul) – şi necâştigătoare pentru producţia din 2024. Cred că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă acest Corb ar fi fost o miniserie în trei-patru părţi, având astfel spaţiu de manevră pentru a-şi dezvolta mai mult personajele şi a aprofunda mai bine lumea în care ele există. Aşa, filmul este mai degrabă un slasher pentru fanii lui Bill Skarsgård, după It (2017) şi în aşteptarea lui Nosferatu.
Bro am vrut sa ma duc sa il vad, am fost fan al seriei cand Shelly arata a femeie. Acu l-au facut o mizerie woke.