Film - The Black Phone (2021)
Regia: Scott Derrickson
Roluri principale: Mason Thames, Madeleine McGraw, Ethan Hawke
Durata: 1h 43m
The Black Phone se încadrează perfect în galeria recent improvizată cu Weapons (2025) şi Longlegs (2024) – plasându-se deasupra lor. Marketat drept horror – cum altfel? –, filmul este mai degrabă un thriller cu un criminal în serie, o doză consistentă de paranormal şi vreo două jump scares (nu cred că am numărat mai multe).
Finney (Mason Themes) şi Gwen (Madeleine McGraw) sunt doi copii ce trăiesc în suburbia americană pe care ne-am obişnuit să o vedem în filme, cu străzi însorite, peluze îngrijite şi meciuri de baseball în weekend – dar împânzită cu afişele unor puşti dispăruţi. Fraţii încearcă să aibă grijă unul de altul la şcoală, unde bullying-ul bântuie încurajat de absenţa profesorilor în afara sălilor de clasă, dar şi acasă, unde se confruntă cu un tată alcoolic şi abuziv. Când Finney devine următoarea victimă a unui răpitor poreclit The Grabber (Ethan Hawke), Gwen îşi foloseşte darul clarviziunii – primit de la un Dumnezeu căruia i se roagă cu ardoare, dar pe care îl suspectează că nu există – pentru a-şi salva fratele. Între timp, băiatul este ajutat să supravieţuiască de celelalte victime ale ucigaşului, care îi vorbesc printr-un telefon care nu este conectat la nicio linie de comunicaţie.
Această idee a unui sistem prin care copiii se sprijină unii pe alţii în lipsa unor adulţi de încredere (sau când tocmai adulţii sunt sursa traumelor), conferă subtanţă lui Black Phone. Este o schimbare de ritm binevenită faţă de cazuri din trecut când cei mici nu au fost atât de norocoşi – chiar dacă poveştile respective au fost lăudate şi premiate (vezi Împăratul muştelor sau Adolescence).
The Black Phone se încheie cu un soi de happy ending, dacă se poate vorbi de aşa ceva după ce descoperi cinci morminte proaspete într-o pivniţă. Un final pus sub semnul întrebării de continuarea care se va lansa pe 17 octombrie, cu aceeaşi echipă creativă şi aceiaşi actori principali – exact la timp pentru Halloween, pentru care este o excelentă sursă de inspiraţie.
Am citit undeva ca regizorul acestui film este fiul lui Steven King.