Film - Spider-Man: Across the Spider-Verse (2023)
Regia: Joaquim Dos Santos, Kemp Powers, Justin K. Thompson
Voci: Shameik Moore, Hailee Steinfeld, Oscar Isaac, Jason Schwartzman, Jake Johnson
Durata: 2h 20m
Poveștile, în sensul lor de relatări ale unor întâmplări fantastice, nu vor dispărea niciodată. Mintea umană va avea mereu nevoie să evadeze din cotidianul tangibil și să-și imagineze lumi noi și realități alternative, diferite.
Nici filmele de animație nu vor dispărea vreodată. Pentru că, de multe ori, farmecul poveștilor se pierde când încercăm să le (tr)aducem în lumea reală, a oamenilor în carne și oase, cu capacități limitate de legile tranșante ale fizicii sau economiei. Și atunci animația rămâne singura modalitate de a da formă imaginației.
Cum altfel să transpui pe ecran o poveste cu o mulțime de Oameni-Păianjen (și nu numai oameni) interdimensionali, provenind din universuri pe cât de asemănătoare, pe atât de diferite, puși în alertă nu doar de un personaj acoperit de pete, fiecare dintre ele un posibil portal către cine știe unde — cât și de un adolescent rebel?
Tânărul este Miles Morales, la un an după întâmplările primului film (Into the Spider-Verse, 2018) — practic una dintre erorile din multivers pe care Societatea-Secretă-a-Oamenilor-Păianjen-Interdimensionali caută să le îndrepte. Păianjenul care l-a mușcat nu trebuia să fie acolo, acest Spider-Man nu trebuia să existe, dar iată că s-a întâmplat, iar mai departe…? Filmul este construit pe ideea că protagonistul își poate controla singur soarta, în loc să accepte un destin prestabilit. Spre deosebire de multe alte filme cu supereroi, Across the Spider-Verse îmbrățișează ideea de putere în locul destinului.
Primul film întreba cine merită să fie erou. Cel de acum caută să afle definiția eroismului. Vulcanicul Spider-Man 2099 îi spune lui Miles că trebuie să meargă pe calea binecunoscută din atâtea alte universuri și să accepte sacrificiul personal pentru binele general. Miles, în schimb, crede că poate ține toate piesele în echilibru; mai degrabă lupți pentru realitatea palpabilă, decât să-ți imaginezi altele care ar putea exista (sau nu).
Dincolo de gap-ul dintre universuri, povestea este cea de când lumea a prăpastiei dintre generații: tinerii care vor să-și găsească propria cale, revoltându-se împotriva nevoii adulților de a merge pe căi bătătorite, dovedite. Ambalajul este, însă, o explozie de imagini, un melanj de culori și sunete, de parcă imaginația unui artist nu s-a mai lăsat constrânsă de limitările fizice ale pânzei de lucru. Across the Spider-Verse este o plăcere de privit și de ascultat...
…chiar și — sau mai ales — în momentele sale de liniște. Reîntâlnirea dintre Gwen și Miles este o secvență minunată, cu cei doi sărind și legănându-se deasupra străzilor și flirtând printre clădiri. Punctul culminant este atins deasupra orașului, cu capul în jos, cu orizontul urban inversat pe fundal. Este o clipă de liniște într-un film altfel foarte zgomotos și intens, realizată cu aceeași măiestrie grafică.
Iar dacă ar fi să aleg, distincția pentru coolness îi revine clar lui Spider-Gwen, de la apariția șic și până la vocea lui Hailee Steinfield.
Una peste alta, Across the Spider-Verse este o bijuterie animată, ce are nevoie de un public de la young adult în sus pentru a fi admirată în întreaga ei splendoare. Dar vârsta aproape nu mai contează dacă îți plac poveștile. Iar asta e una spusă bine, din toate punctele de vedere.