Film - Nightmare Alley (2021)

Regia: Guillermo del Toro

Roluri principale: Bradley Cooper, Cate Blanchett, Toni Collette, Willem Dafoe, Rooney Mara, Ron Perlman, David Strathairn, Richard Jenkins

Durata: 2h 30m

---

Am văzut Nightmare Alley în timpul zborului de întoarcere din Maldive — un titlu din extrem de ofertanta colecție de filme a celor de la Turkish Airlines. O variantă foarte bună pentru un zbor liniștit, pe distanță mare.

Filmul este istoria clasică a ridicării și decăderii omului pe seama banilor și din cauza propriei sale lăcomii. Guillermo del Toro o plasează pe finalul anilor ‘30, în lumea bizară a saltimbancilor și escrocilor din bâlciurile Americii rurale. Aproape toți cei înșirați în distribuția de mai sus fac parte dintr-un asemenea spectacol ambulant — în frunte cu personajul lui Bradley Cooper, Stanton Carlisle, un escroc mărunt, dar inteligent, chipeș și oportunist, care învață de la bătrânii circului și ajunge un mentalist de renume. Succesul îi permite să se mute într-un mare oraș, unde devine cunoscut în înalta societate. Unii îl aclamă, alții vor să-l expună drep șarlatan, în timp ce Stanton se lasă prins în mirajul banilor aduși de înșelătorii elaborate.

Nightmare Alley este o dramă cu accente de film noir, ce fierbe la foc mic. Del Toro nu se grăbește să-și spună povestea. Când facem cunoștință cu Stanton, bărbatul a îngropat deja un cadavru și a ars o casă (secvență laitmotiv, repetându-se de câteva ori pe durata filmului) — dar până rostește primele vorbe trec mai bine de zece minute. Iar cuvintele sunt adresate unui bărbat abrutizat și transformat în monstru de mai-marele circului, un moment premonitoriu pentru ceea ce urmează. Stanton este un anti-erou în adevăratul sens al cuvântului. Busola lui morală, dacă se poate spune că există, este denaturată. O viață grea l-a transformat într-un cinic, dar sentimentul său exagerat de infailibilitate prezice o altă parte din povestea de mai târziu.

Filmul oferă tot ce are mai bun când Cooper împarte ecranul cu Cate Blanchett — perfectă în rolul de femeie fatală, ce pare când îndrăgostită de partenerul său, când hotărâtă să-l joace pe degete.

Un alt punct forte al filmului îl reprezintă stilul vizual al lui del Toro, în care abundă umbrele și angoasele. În particular, scenele de circ induc un puternic sentiment de moarte și disperare. Iar del Toro nu încearcă deloc să îndulcească atmosfera. Cu excepția soției lui Stanton, Molly (Rooney Mara), care are un suflet bun, spectatorul se afundă într-o mare întunecată de oameni răi, cu două fețe.

Un film precum Nightmare Alley — cu un titlu ca acesta — nu e menit să te facă să te simți bine. Dar reușește să lase o impresie de durată asupra publicului său. Aș spune că se află pe același nivel cu Pan’s Labyrinth (2006) și The Shape of Water (2017).