Film – Kaleidoscope (2023)
Miniserie Netflix cu nouă episoade
Filmele care mă enervează cel mai mult nu reuşesc să construiască o poveste. După 20 de minute sau o oră întreagă, sunt la fel de pierdut şi incapabil să înţeleg dacă filmul vrea să transmită ceva – şi ce anume. Unele dintre ele îşi dezvăluie înţelesul abia la ultima fază; cele mai multe, însă, nu izbutesc nici atât.
Prin urmare, un film care se laudă din capul locului că are o structură non-liniară, dar povestea are sens indiferent de unde o încep, mă face să fiu foarte sceptic. Însă Kaleidoscope promitea o intrigă captivantă (un jaf ambiţios), cu actori interesanţi (Giancarlo Esposito, Rufus Sewell, Tati Gabrielle, Peter Mark Kendall) mai numeroşi decât cei care mă scot din sărite (Jai Courtney). M-am lăsat, deci, atras în jocul lui cu episoade în culori (Galben, Verde, Albastru, Portocaliu, Violet, Roşu, Roz) şi cele peste 5.000 de variante în care algoritmii Netflix le pot amesteca.
Două episoade, unul Negru şi celălalt Alb, nu sunt afectate de aceste permutări. Primul este episodul introductiv, care explică ideea creativă a filmului, în timp ce ultimul închide secvenţa aleatorie de mai sus.
Din păcate, scepticismul meu a fost îndreptăţit. Abordarea non-lineară s-a dovedit mai degrabă o manevră de marketing, iar dincolo de acest artificiu, povestea surprinde prin banalitatea ei. Şi-mi dau seama că nici aranjarea episoadelor în ordinea cronologică a întâmplărilor n-ar fi fost de-ajuns. Poate unele idei ar fi căpătat mai multă consistenţă, însă potenţialul multor personaje rămâne neexplorat, în ciuda energiei bune dintre ele.
Sigur, vedem cum se strânge gașca și aflăm câte ceva despre cum se cunoșteau diverșii ei membri înainte de jaf. Dar personajele au atât de puțină profunzime, încât n-am simţit niciodată că s-a creeat acea conexiune cu spectatorul ca să-mi pese de soarta lor finală. De exemplu, din fiecare episod răzbate furia explozivă a lui Bob (Jai Courtney). Dar n-am înţeles de ce omul este mereu atât de furios. Cum anume a ajuns să fie aşa?... Filmul nu oferă nicio ocazie de a înţelege… Ava, specialista în arme a grupului, este totodată o avocată de succes. Ar fi fost interesant de aflat ce anume a atras-o către un stil de viaţă în afara legii. Din când în când ni se aruncă nişte “firimituri” în câte-o replică, dar aş fi vrut mai degrabă să văd, decât să aud.
Acelaşi lucru se aplică şi ţintelor jafului. Nu știm prea multe despre oamenii de la care echipa este hotărâtă să fure – doar că sunt un trio de indivizi dubioși, cu mulți bani și foarte multă influenţă. Din nou, dacă nu ajung să cunosc persoanele şi de ce merită să furi de la ele (chiar dacă adevăratul motiv al jafului nu este legat de ele) –, nu am un motiv real să-mi pese dacă acţiunea va reuși.
Dacă s-ar fi preocupat mai mult pe intrigă şi pe personaje, în loc să caute ca naraţiunea să funcţioneze din mai multe unghiuri, Kaleidoscope ar fi fost un serial mult mai puternic – nu doar o altă idee pe care Netflix o iroseşte.