Film - Juror #2 (2024)
Regia: Clint Eastwood
Roluri principale: Nicholas Hoult, Toni Collette, Chris Messina, J. K. Simmons
Durata: 1h 54m
Pe cât de mândri sunt americanii de sistemul lor democratic, pe atât de reticenţi sunt să-şi îndeplinească datoria civică de jurat. Este şi cazul lui Justin Kemp (Nicholas Hoult) care, după ce s-a sustras de câteva ori chemărilor primite prin poştă, se prezintă la tribunal pentru a servi drept jurat într-un caz de omucidere intens mediatizat. Însă, cu cât află mai multe despre crimă, cu atât cresc dubiile lui Kemp despre el însuşi – până într-acolo încât verdictul în proces capătă o importanţă vitală pentru tânărul proaspăt căsătorit şi cu un bebeluş pe drum.
Juror #2 este, aşadar, o dramă de tribunal în stilul filmelor anilor ’80-’90. O producţie cu buget mic, dar cu prestaţii solide din partea unei distribuţii cu ştaif, un film pentru cei în căutarea unui entertainment rafinat, care să-i pună şi un pic pe gânduri. Ceva ce nu se mai întâlneşte foarte des azi, când peisajul cinematografic mainstream este năpădit de sequel-uri şi reboot-uri cu prea mult buget şi prea puţin suflet.
Asemenea lui Kemp în sala de tribunal, Juror #2 fierbe la foc mic, tensiunea se acumulează picătură cu picătură, canalizată de interpretările unor actori foarte bine distribuiţi: desigur Hoult, al cărui fan declarat sunt de la Warm Bodies (2013) încoace, dar mai ales Toni Collette – o actriţă care mă calcă pe nervi de obicei, dar care aici mi s-a părut excelentă în rolul procuroarei. Un rol secundar micuţ, dar cu impact enorm, are şi J. K. Simmons drept fostul poliţist, veteran hârşit, care nu se sfieşte să arate că este cel mai deştept din grupul juraţilor.
Juror #2 este foarte probabil ultimul film al lui Clint Eastwood – un cântec de lebădă remarcabil pentru regizorul ajuns la 94 de ani (a cărui carieră a depăşit-o, cred eu, pe cea a actorului Clint Eastwood).