Film - Indiana Jones and the Dial of Destiny (2023)

Regia: James Mangold

Roluri principale: Harrison Ford, Phoebe-Waller Bridge, Mads Mikkelsen, Boyd Holbrook, Ethann Isidore

Durata: 2h 34m

---

Indiana Jones 5 nu e un film necesar — finalul de facto al seriei a fost în 1989, odată cu The Last Crusade — și nu e un film neapărat cerut de public. Însă datorită lui Logan (2017), James Mangold a devenit un expert în a regiza ieșirea din scenă a personajelor ajunse la o vârstă venerabilă (atât pe ecran, cât și în viața reală) și probabil că Harrison Ford merita un asemenea moment (unul mai emoționant decât în cealaltă serie consacrată, Star Wars), la cei 80 de ani ai săi.

Prin urmare, The Dial of Destiny nu rupe gura târgului, dar e o variantă foarte bună pentru o seară de vineri relaxată. Până la urmă, bifează toate căsuțele:

• naziști (marcă înregistrată a filmelor cu Indiana Jones);

• plimbări pe glob marcate cu nemuritoarea linie punctată pe harta lumii (clișeu fără de care niciun film de aventuri nu este complet);

• sarcasmul, celebra fedora și biciul din dotarea standard a personajului principal;

• un artefact cu puteri extraordinare (Antikythera, inspirat dintr-o descoperire reală);

• coloana sonoră plină de vervă a lui John Williams.

Filmul începe cu revizitarea celui de-al doilea război mondial (că nu degeaba sunt naziștii cap de listă) — și motivele existenței acestei a cincea părți sunt evidente:

Hollywood-ul a descoperit de-ageing-ul. Nu chiar tinerețea fără bătrânețe, dar un surogat al acesteia… În vremurile sale de june prim, Henry Jones Jr. era un frumușel, astfel că Ford în varianta reîntinerită arată chiar bine. Totuși, cât a ținut segmentul de flash-back, n-am putut scăpa de senzația că urmăresc mai degrabă intro-ul unui joc pe calculator.

Tot Hollywood-ul a descoperit super-eroii. Super-eroii au descoperit multiversul — și Hollywood-ul n-a mai dat drumul lumilor paralele și călătoriilor în timp. Indiana Jones nu putea face excepție, prin urmare filmul cochetează cu rescrierea celui de-al doilea război mondial și Antichitatea zbuciumată din vremea lui Arhimede.

Trăgând linia, Dial of Destiny nu e un film de ținut minte, dar e o companie plăcută timp de două ore și jumătate (cel mai lung din serie). Faceți un efort și treceți peste ridicolul ultimului act, când un avion german devine un veritabil dragon pentru soldații Antichității…

Și ultim gând: dacă în epoca reboot-urilor — și, de ce nu, a rebuturilor — cineva se gândește să-l readucă pe ecran pe Harry Potter adult, atunci actorul nu poate fi decât unul: Mads Mikkelsen. Personajul lui e unui dintre cei mai distractivi baddies pe care i-am văzut în ultima vreme.