Film - Greenland 2: Migration (2026)
Regia: Ric Roman Waugh
Roluri principale: Gerard Butler, Morena Baccarin, Roman Griffin Davis
Durata: 1h 38m
În timpul primului său mandat la Casa Albă, Donald Trump a văzut Greenland (2020) şi şi-a spus: Să-mi fac o notă pentru data viitoare: Groenlanda asta e o chestie bună de avut!
Recent, întors la Casa Albă, Donald Trump a declarat spre sfârşitul lui ianuarie 2026 că SUA ar trebui să deţină controlul asupra Groenlandei, din motive de securitate naţională. Europa a fost pusă pe jar. NATO se confrunta cu ameninţarea sumbră a unei ţări membre cu pretenţii teritoriale asupra unei alte ţări membre. Marea Britanie înţelegea, o dată în plus, că ruperea de blocul european n-a fost decizia cea mai strălucită.
Nimănui nu i-a trecut prin cap, însă, că Trump spunea asta de ciudă. Tocmai văzuse Greenland 2: Migration (lansat la începutul lui ianuarie) şi asta îl făcuse să renunţe la ideea dinainte: Meh, parcă totuşi nu-i aşa mare chestie cu Groenlanda asta. Într-adevăr, e distractiv maxim să vezi cum se agită europenii din cauza asta, dar parcă nu m-a convins. Mai bine încerc ceva prin Orientul Mijlociu, cu Iranul. Acolo e cu petrol, cu programe nucleare – pare mai amuzant.
Primul Greenland a fost un mini-hit, poate şi pentru că omenirea nu mai încerca să prevină un eveniment de extincţie în masă – ci se lupta să-i supravieţuiască. Iar în momente dintr-astea, când umanitatea dispare din oameni şi fiecare este pentru el, ajută să ai un Gerard Butler care să te tragă spre un refugiu. În plus, pentru Morena Baccarin am o slăbiciune din vremea lui Gotham (2014-2019).
Greenland a costat 35 de milioane de dolari. Fiind un film din perioada Covid-ului, a strâns abia 52 de milioane în relativ puţinele cinematografe în care a rulat. Cum regula de bază spune că un film are nevoie de încasări duble faţă de bugetul de producţie ca să-şi recupereze investiţia totală, asta înseamnă că Greenland a pierdut bani. Totuşi, odată ce a trecut pe streaming, unele estimări susţin că a generat profituri de 80 de milioane de dolari.
Susţinătorii filmului ar indica aceste numere drept dovezi că rezultatele de box-office ar fi fost mult mai bune înainte de Pandemie (sau în prezent). Dar şi argumentul invers este valabil: cu foarte puţine filme lansate în vremea aceea, oamenii tot nu au fost curioşi să-l descopere în cinematografe şi l-au urmărit doar pe streaming, din lipsă de opţiuni.
În numele ştiinţei – fiindcă povestea în sine nu cerea una –, STX Films a decis să cheltuie 90 de milioane pe o continuare, ca să descopere cine are dreptate.
Aşadar, la cinci ani după ce cometa Clarke s-a izbit de pământ, John Garrity (Butler) şi ceilalţi supravieţuitori încă se ascund în buncărul din Groenlanda. Asta chiar dacă finalul primului film arăta cum oamenii ieşeau la suprafaţă după doar nouă luni, declarând că atmosfera se limpezeşte. Într-o lungă naraţiune cu voce din off, John vorbeşte despre alte bucăţi din cometă care au izbit Pământul “pe neaşteptate”, apărând “de nicăieri” şi luând omenirea “complet prin surprindere”. Sau, mă rog, ceva de genul ăsta, n-am reţinut foarte bine, că deja mă întrebam WTF?
Dar apoi am realizat că oamenii erau surprinşi nu atât de impactul nimicitor – pun intended, vezi Deep Impact (1998) –, cât de prostia lor.
După ce John tace, îl vedem explorând epava unui distrugător eşuat, fiind asigurat prin radio că nu va fi lovit de una dintre furtunile radioactive care bântuie planeta. Câteva minute mai târziu, cineva urlă frenetic: Ieşi de-acolo, furtuna şi-a schimbat direcţia! John îi dă zor şi vrea să ştie cât timp mai are. Nu mai ai, chestia aia e chiar deasupra ta! vine răspunsul prompt. Oamenii ăştia nu ştiu să citească un radar?
Hmmm, sunt aceiaşi oameni care, nişte scene mai târziu, se confruntă cu altă belea: un cutremur puternic distruge buncărul şi toţi fug pentru viaţa lor. Există un plan de evacuare? Bineînțeles că nu. Există un plan de urgență pentru situaţii de felul ăsta? Bineînțeles că nu... Este vorba de aceeași armată, acelaşi guvern din primul film care n-au spus nimănui, niciunui om vital pentru reconstrucția societății, despre planul buncărului din Groenlanda – până când apocalipsa nu era la propriu în desfășurare. De ce ne-am închipui acum că s-ar fi gândit cineva vreodată Hei, ce-ar fi dacă ne-am confrunta cu un dezastru în buncăr?...
În haosul care se creează, filmul îi atrage explicit atenţia lui Nathan (juniorul familiei Garrity) să-şi ia cât mai multă insulină la el. De ce? Nu contează, subiectul nu mai este pomenit vreodată.
John, nevasta, copilul şi o mână de oameni se salvează şi părăsesc Groenlanda într-o ambarcaţiune de salvare. Până la sfârşit, filmul are un singur scop: să ducă grupul lui John într-un nou refugiu să omoare cât mai mulţi dintre supravieţuitorii din buncăr, inclusiv pe... Valuri tsunami, furtuni radioactive, fragmente de cometă, unde de şoc, frânghii şi scări (pun intended, pentru cine ştie board game-ul). Astea din urmă merită o menţiune specială, fiindcă prilejuiesc scena cea mai interesantă din tot filmul, cu o traversare a Canalului Mânecii pe uscat.
Ah, da, şi insurgenţii sunt un pericol. Dar nu prea mare, de vreme ce filmul îi opreşte pe John şi prietenii la un picnic – în mijlocul zonei despre care toţi cei pe care i-au întâlnit îi avertizaseră că e foarte periculoasă şi colcăie de băieţi răi. Bineînţeles, insurgenţii apar şi gloanţele lor fac victime dintre cele mai importante... Toată baza în scenariul care şi-a uitat insulina!
Long story short, dacă aţi ratat Greenland şi, totuşi, NU aţi simţit un gol în viaţa voastră, probabil că puteţi proceda la fel şi acum. Mai ales dacă înainte aţi văzut Children of Men (2006), The Road (2009) sau oricare dintre filmele din seria 28 Days/Week/Years Later.