Film – Dracula: A Love Tale (2025)

Regia: Luc Besson

Roluri principale: Caleb Landry Jones, Christoph Walts, Zoë Bleu, Ewens Abid

Durata: 2h 9m

---

Luc Besson nu e tocmai omul de film de la care să te aştepţi la acurateţe istorică sau geografică. Dar să descoperi că, în viziunea lui, România şi Franţa sunt lipite una de alta, ignorând un întreg continent care se întinde între ele, e un pic cam mult. Te face să te întrebi de ce s-a mai chinuit să reconstituie interiorul unei biserici româneşti, cu tot cu halourile sfinţilor pictaţi pe pereţi – dacă, oricum, exteriorul seamănă cu un fel de Notre Dame sălbatic.

Iar când vezi o armată care-şi trimite soldaţii să atace un obiectiv concomitent cu un atac de artilerie asupra lui, te gândeşti că de la Besson nu trebuie să te aştepţi la niciun fel de acurateţe.

Nici măcar când e vorba de propriul lui scenariu, care ne arată cum Vlad Dracul l-a renegat pe Dumnezeu şi s-a transformat în Dracula pentru că soţia i-a fost omorâtă în vremuri de război cu turcii. Adică Vlad era la bătălie cu turcii, iar coniţa într-un castel pe care turcii nu-l atacau. Cu toate astea, s-a decis ca domniţa să fugă din castel – nu ştim unde, dar vedem pe unde: printr-o pădure în care pândeau turcii.

Chiar şi-aşa, versiunea asta a lui Dracula mi-a plăcut mai mult decât altele. Când conaşu’ Vlad este luat cu forţa dintre coapsele Elisabetei (pe care o babardea izbind-o de toţi pereţii, sub privirile atente ale slujnicelor) şi dus la măcel, am înţeles că filmul nu trebuie luat prea în serios – aşa că m-am bucurat de preotul mucalit al lui Christoph Waltz, de garguii care schimbă părerea despre lume şi Dumnezeu a lui Ewens Abid, de cinematografia luminoasă şi de muzica atmosferică a lui Danny Elfman.

• Compozitorul a scris inclusiv partitura pentru cutiuţa muzicală care apare pe parcursul filmului – o aluzie frumoasă la puterea nemuritoare a muzicii şi a artei în general de a transcende timpul.

Dracula în varianta 2025 este o poveste de dragoste mistuitoare care învinge secolele, fără a-şi putea schimba destinul tragic. Transpunerea ei pe ecran este relaxantă, uneori absurdă, un pic amuzantă, în niciun caz înfricoşătoare – inofensivă şi forgettable.