Film – Black Bag (2025)
Regia: Steven Soderbergh
Roluri principale: Cate Blanchett, Michael Fassbender, Naomie Harris, Regé-Jean Page, Marisa Abela, Tom Burke, Pierce Brosnan
Durata: 1h 33m
When you can lie about everything, when you can deny everything, how do you tell the truth about anything?
Când poţi minţi despre tot, când poţi nega totul, cum mai poţi să spui adevărul despre ceva?
Aceasta este dilema cu care se confruntă trei cupluri, strânse în jurul aceleiaşi mese pentru o cină elegantă – care se transformă într-un joc psihologic de-a şoarecele şi pisica. Pentru că toţi lucrează în acelaşi loc (NCSC) şi obiectul muncii lor este acelaşi: informaţiile. Mai ales cele secrete. Şi in special cele false.
NCSC – The National Cyber Security Centre – este principala agenţie de informaţii (şi supraveghere) din Marea Britanie, cam de aceeaşi natură cu NSA – National Security Agency – din Statele Unite.
Fiecare pereche are black bag-ul său, o metaforă pentru acele informaţii care nu pot fi discutate nici măcar între parteneri intimi, date fiind restricţiile de confidenţialitate impuse de munca lor. Şi asta face viaţa de cuplu extrem de complicată:
If I date someone outside the community, they don't understand, and they don't have any clearance, so I can't talk about anything. And if I date someone inside the community, I don't trust them, because they're liars, and so am I.
Vieţile – amoroase şi profesionale – ale grupului de şase se împletesc ca într-un cuib de vipere. Singurii care par imuni sunt George (Michael Fassbender) şi Kathryn (Cate Blanchett). Şi, poate de aceea, relaţia lor aparent perfectă şi invidiată de toţi ajunge în centrul unui complot cu repercusiuni internaţionale – care le testează loialitatea, faţă de cuplu şi faţă de ţară.
Black Bag e un film cu spioni cu doar trei focuri de armă – dintre care două sunt gloanţe oarbe –, şi alea aproape de final. În rest, se desfăşoară şi se simte, de la schimburile de replici până la coloana sonoră, ca o piesă de teatru. Dacă ai răbdare cu el (ea?), o să-ţi ofere o poveste neaşteptat de atrăgătoare, minim violentă, scrisă inteligent şi jucată foarte bine.

punem pe lista. deocamdata-s la clubu' crimelor de joi