Film - Barbie (2023)

Regia: Greta Gerwig

Roluri principale: Margot Robbie, Ryan Gosling, Simu Liu, Kate McKinnon, Michael Cera, America Ferrera

Durata: 1h 54m

---

Lansată în 1996, seria Mission: Impossible a depășit în momentul la care scriu 4 miliarde de dolari încasări (fără ajustări de inflație).

Nu, n-am greșit recenzia — voiam doar să pun în perspectivă performanța lui Barbie, care a depășit pragul de 1 miliard de dolari încasări în doar 3 săptămâni de la lansare (21 iulie).

Prin urmare, trebuie că Barbie este o realizare de excepție, o sclipire de geniu artistic și cinematografic… nu?

Well, it’s a matter of love or (profound) hate, cum ar spune englezul americanul.

Dintr-un punct de vedere, Barbie este foarte previzibil. Nu poate fi doar cu și despre păpuși, pentru că deja am văzut cum funcționează asta în LEGO Movies — deci trebuie să fie și oameni. Caz în care păpușile ori se duc în lumea oamenilor, ori îi primesc pe aceștia în lumea lor. Se întâmplă de-amândouă.

Jocul cu păpușile este în general asimilat copilăriei mici. Astfel, în multe locuri, tonul și atmosfera filmului sunt puerile, la limita ridicolului. Trebuie un pic de voință și încredere în mai bine ca să treci peste apariția lui John Cena transformat în siren(ă) printre valurile de plastic, la marginea plajei lui Ken.

Și mai sunt și alte exemple de WTF moments…

Ceea ce îi conferă lui Barbie o poleială de artă naivă sunt temele de reflecție. Dincolo de forma-i caricaturală, pe fondul filmului sunt aduse în discuție diferențele (de tot felul) dintre bărbați și femei, distanțarea și comunicarea tot mai dificilă dintre părinți și copii, complexele de inferioritate create de anumite imperfecțiuni fizice, potențialul unei realități pe care încercăm din răsputeri să o vedem drept bună de a distruge până și lumea roz, fără pată, a păpușilor. Un risc asumat de regizoarea Greta Gerwig — și pariul a ieșit, din câte se pare.

Dar punctul forte al filmului este distribuția.

Margot Robbie este perfectă în rolul celei mai populare Barbie din Barbieland. Blonda cu ochi albaștri își asumă complet rolul și jonglează cu măiestrie între optimismul debordant al unui zâmbet orbitor și tristețea înduioșătoare a fetiței care descoperă realitatea de dincolo de lumea trasă în zahăr și în sclipici. E greu să-ți imaginezi pe altcineva în rolul păpușii aflate în plină criză existențială.

Pentru mine, însă, adevărata plăcere vinovată este Ryan Gosling cu al său Ken — macho-ul inofensiv care există doar dacă Barbie îl bagă în seamă, fiind altfel luat peste picior și chinuit de un alt Ken (Simu Liu), mai cu tupeu de băiat de cartier. Ken are propria sa călătorie inițiatică, în care Gosling îmbină savuros duritatea unui cap-pătrat cu mușchi cu rădăcinile artistice ale unui veteran intrat în lumea filmului pe ușa Clubului lui Mickey Mouse.

Kate McKinnon drept Ciudata Barbie este catalizatorul interacţiunilor dintre Barbie, Ken şi restul lumii de păpuşi, folosindu-şi din plin de comicul excentric care a consacrat-o în show-ul Saturday Night Live — în echilibru cu Michael Cera, al cărui personaj Allan, deşi considerat cel mai bun prieten al lui Ken, este ignorat cu obstinaţie de toată lumea.

Una peste alta, Barbie este un film foarte-foarte colorat, cu momente incontestabil haioase – dar şi cam dezechilibrat, cu suişuri şi coborâşuri, cu momente tărăgănate şi altele grăbite şi fără rost. Întocmai ca un copil care se poticneşte în trecerea de la copilărie la adolescenţă.

Iar dacă, în final, trebuie să mă decid între love sau hate… cu siguranță nu e hate, dar și love e prea departe. Undeva între, căci Barbie e în primul rând un produs comercial, care a știut să se vândă foarte bine. La fel și filmul.

---

LATE EDIT

Cel mai ușor e să dai cu Barbie de pământ. Unii s-au scandalizat că trimiterea directă (și parodică) la Odiseea spațială a lui Kubrick din deschidere e o blasfemie. Dar să mergem pe mâna filmului:

Ni se spune că apariția păpușii Barbie a fost un moment definitoriu pentru omenire. Ideea se continuă cu argumentația că Barbie le-a ajutat pe femei să-și urmeze visele, să devină tot ceea ce-și doresc… Nu durează mult și cea mai populară dintre păpușile Barbie descoperă că, în lumea reală, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Realitatea este la fel de grosolană pe cât de forțată pare analogia cu Kubrick — o ironie deloc întâmplătoare aș spune.

Barbie nu este nici pe departe o capodoperă. Însă are momentele lui.