Film - Alien: Romulus (2024)

Regia: Fede Alvarez

Roluri principale: Cailee Spaeny, David Jonsson, Archie Renaux, Isabela Merced

Durata: 1h 59m

---

Nostromo a fost o navă spaţială comercială care a răspuns unui semnal de ajutor de pe o planetă misterioasă. Experienţa a adus la bordul navei o formă de viaţă teribilă – Xenomorph-ul – care a ucis întreg echipajul. Singura supravieţuitoare este ofiţerul de rang 3 Ellen Ripley, care, ani mai târziu, devine consultant într-o misiune de salvare a unei colonii îndepărtate, devastată şi ea de cumplitele creaturi.

Cu o premisă simplă (monster in the house) şi o protagonistă vulnerabilă în faţa unui risc absolut (o moarte groaznică), Ridley Scott şi James Cameron au făcut din Alien (1979) şi Aliens (1986) două filme de referinţă ale sci-fi-ului cu accente horror.

Au urmat Alien³ (1992), Alien Resurection (1997), Prometheus (2012) şi Alien: Covenant (2017) care au dezvoltat mitologia şi universul primelor filme – dar fără să mai atingă nivelul de fascinaţie şi macabru al Xenomorph-ului primordial. Ba chiar ultimele două, deşi regizate de acelaşi Ridley Scott, au fost un ghiveci încâlcit şi plictisitor.

Prin urmare, când am aflat de Romulus, n-am văzut rostul încă unui film într-o serie tot mai răsuflată. Dar cum Prey (2022) a reuşit să-l resusciteze pe Predator, venind tot aşa, de nicăieri, m-am gândit că poate are şi Romulus şansa lui.

Şi a avut. Şi a fructificat-o.

Cheia fiind întoarcerea la origini: o staţie spaţială care, la prima vedere, pare complet abandonată pentru un grup de scavengers neştiutori. Printr-un concurs de împrejurări, aceştia descoperă încărcătura îngrozitoare aflată la bord şi totul se transformă într-o disperată luptă pentru supravieţuire. Fără mituri, fără androizi filozofi, dar cu un Xenomorph readus la viaţă şi foarte mulţi face-huggers scoşi din congelator – şi cu o conexiune directă cu primul film şi nefericita navă Nostromo.

Mi-a plăcut, chiar dacă nu-i simţeam lipsa. Şi-acum, cel mai probabil, o să mai vină unul.