Regia: Kenneth Branagh
Roluri principale: Kenneth Branagh, Tina Fey, Riccardo Scamarcio, Michelle Yeoh, Jamie Dornan
Durata: 1h 43m
Nu cred că m-aș plictisi vreodată să văd, la răstimpuri de câțiva ani, o ecranizare după Agatha Christie în regia lui Branagh.
Să ne înțelegem: nu sunt capodopere, dar au atmosferă, intrigă, ritm și suficient umor — fiind în general bine primite de public, precum și de cei de la Agatha Christie Limited (deținătorii drepturilor pentru cea mai mare parte a operei autoarei). Mie, filmele astea îmi aduc aminte de Murder, She Wrote și simpatica scriitoare-detectiv de ocazie a Angelei Lansbury. Pornind de la o premisă radicală (crimă = moarte), sunt totuși lipsite de violență și chiar reușesc să inducă o stare de bine la final.
Astea fiind spuse, A Haunting in Venice este cel mai întunecat episod din trilogia Hercule Poirot în viziunea lui Branagh (până acum). Partea de început, cu întunericul punând stăpânire pe Veneția înaintea unei seri de spiritism într-un palazzo lugubru (că tot vorbeam de atmosferă) mi-a plăcut la nebunie. Apoi descoperim un detectiv care, deși demonstrează încă aceeași atenție la detalii și intuiție fenomenale, este mai obosit, mai apăsat de greutatea lumii și mai vulnerabil ca oricând.
În rest, un whodunnit în stilul deja consacrat, punctat de excentricitățile lui Poirot, dar și ale suspecților săi — numai bun pentru o seară cu vânt rece și o cană de ceai fierbinte în mâini.
E haunting acolo, era 1 euro intrarea la buda, daca aveai noroc sa o gasesti!