Election nation: La noi, în bătătură

Creştinismul ne învaţă că mândria este un păcat. Lipsind la ora de religie, Cristi Borcea cerea cândva, cu falsă umilinţă, ca echipa de fotbal Dinamo să fie lăsată să se pregătească pentru Champions League. Douăzeci de ani mai târziu, fotbalul nu mai înseamnă aproape nimic la Dinamo (dar, spre norocul lui şi al tuturor, clubul se afirmă în alte sporturi, în special handbal) – dar declaraţia lui Borcea a rămas în istorie.

Marea problemă cu istoria asta e că trebuie s-o cunoşti – cât de cât – altfel rişti să-i repeţi greşelile. A aflat-o pe pielea lui chiar drula din fruntea USR, partidul care pur şi simplu n-a putut.

“Lasă-ne să ne pregătim pentru lupta grea şi importantă din 2024!”, spunea Cătălin Drulă către Elena Lasconi, în noiembrie 2023, după ce reuşise marea ispravă de a o fi îndepărtat de pe lista candidaţilor USR pentru Parlamentul European, “pentru a nu fi afectate campania şi concentrarea USR pe lupta cu monstrul PSD-PNL”.

Când, însă, a venit momentul adevărului, în iunie 2024, Făt-Frumosul USR s-a dovedit numai o drizdă leşinată – iar drula n-a mai avut altceva de făcut decât să plece, bărbăteşte şi asumat, desigur. În urmă, Elena Lasconi îşi vede de treabă, după ce şi-a confirmat potenţialul de lider cu un al doilea mandat de primar la Câmpulung Muscel.

USR este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai penibile partide pe care le-am văzut, devenit o caricatură, după un start lansat şi un capital de încredere uriaş.

Cât despre monstrul PSD-PNL, unii ar spune că a făcut foarte bine.

(sursa: Autoritatea Electorală Permanentă, via rezultatevot.ro)

Între “ciuma roşie” şi “febra galbenă” bănuiesc că nu mai e nevoie de legenda pe culori. De remarcat că Bacăul şi Constanţa şi-au făcut viaţa grea, prin diferenţa de “nuanţă” dintre primari şi Consiliile Locale.

Eu aș spune că a făcut ce știe mai bine, adică să se dovedească o mangleală. Dacă nu-și fură căciula singuri (cum au făcut la Timişoara, jucând pentru primărie cartea deja dovedită pierzătoare a lui Nicolae Robu), atunci o fură pe-a cetățeanului. Probabil doar așa mai poți avea pretenții să te voteze lumea după un “derapaj” (apărut din prostie crasă ori dintr-o duplicitate de cea mai joasă speță) precum cel cu Cârstoiu.

Ceea ce nu schimbă faptul că PSD rămâne un dinozaur, în umbra căruia PNL s-a lipit ca un siamez crescut împotriva naturii. E greu de înțeles cum cea mai veche formațiune politică din România (zice Wikipedia) nu-și mai poate găsi o identitate și o direcție proprii, topindu-se în interiorul partidului-monolit.

Partea bună este că, la umbra monolitului, nici AUR/SOS n-o duc prea bine. Îmi pare că Europa virează tot mai puternic spre extrema dreaptă, în timp ce votul românesc a fost mai echilibrat. Bine, unele voci – probabil mai în cunoştinţă de cauză decât mine, simplu cetăţean din mulţime – susţin că n-a fost doar o treabă românească, ori că n-a fost nici măcar vot, ci o treabă aranjată. Cum ar fi spus Ceauşescu, agenturili… Conspiraţie sau nu, eu cred că e mai bine aşa, cu un pic mai multă linişte la margine de NATO şi de război. În plus, circul numit SOS a primit in extremis două bilete pentru Bruxelles, unde, în puful deloc subţire al beneficiilor de europarlamentar, mă aştept ca Diana Şoşoacă să pozeze mai mult în divă şi mai puţin în Batman pentru Luis Lazarus.

Umblă vorba că rezultatul AUR e mai slab decât se preconiza. Mie încă mi se pare prea mult, dar, cu şase reprezentanţi în Parlamentul European, e clar că ne vom vedea cu George Simion şi la toamnă – când mă voi găsi în aceeaşi nefericită lipsă de opţiuni electorale.

(mai bine punea efigia vreunui domnitor, ca să fie consecvent cu modul în care AUR şi-a făcut campanie pentru electorale)