Election Nation: Georgia

Perşii, turcii şi ruşii au avut mereu ceva de împărţit legat de Georgia (numită uneori şi Gruzia, despre care am auzit până acum, dar nu ştiam ce e). Până la urmă, destinul ei a fost legat inexorabil de Rusia:

• După ce a fost incorporată în imperiul rus printr-o proclamaţie din 1800, şi-a declarat independenţa faţă de acesta în 1918.

• În 1921, a devenit parte (cu forţa) din viitoarea Uniune Sovietică, recăpătându-şi independenţa în 1991, după prăbuşirea URSS-ului.

• În 2008, armata rusă a intrat din nou în Georgia, pentru a sprijini regiunile separatiste Abhazia şi Oseţia de Sud, cărora le-a recunoscut oficial independenţa.

• În prezent, 20% din teritoriul georgian este de facto sub ocupaţie rusească, prin bazele militare din cele două regiuni.

(sursa foto: netmaps.es)

Iar alegerile parlamentare ce tocmai s-au încheiat sâmbătă par să fi împins şi mai mult Georgia spre Rusia, oligarhul Bidzina Ivanishvili anunţând victoria partidului său. Ţara trăieşte Visul Georgian încă din 2012, când Ivanishvili a înfiinţat partidul – însă, din euro-atlantică la înfiinţare, linia grupării s-a îndepărtat puternic de Vest, odată cu războiul de agresiune pornit de Rusia asupra Ucrainei în 2022 (pe motiv că Occidentul urmăreşte atragerea Georgiei într-un război global).

Bineînţeles că opoziţia s-a repezit să reclame fraudarea alegerilor. Din ce-am mai citit, opţiunea pro-europeană a reieşit în mai multe sondaje de opinie până acum. Deci, la o primă vedere, deznodământul în direcţie inversă al votului pare neaşteptat. Dar despre faptul că opoziţia înseamnă patru partide care nu se înţeleg între ele nu vorbeşte mai nimeni. Aş spune că e aproape imposibil ca nişte facţiuni dezbinate să contracareze un mesaj poate mai închegat şi susţinut din spate de generaţii întregi de filorusism (dacă există cuvântul ăsta).

E greu să-ţi faci o părere avizată din afară. Dar, din colţul meu de internet, pare că o luăm uşor-uşor de la capăt cu un nou război rece, mai sofisticat şi mult mai complicat decât primul.