Election Nation: 6 roşu câştigător
Inevitabilul s-a întâmplat, ar spune unii: Trump a câştigat prezidenţialele din SUA. Oficial, prin consemnarea azi a celor peste 70 de milioane de voturi în favoarea lui. Neoficial, alegerile au fost câştigate odată cu imaginea intrată direct în istorie (care aminteşte un pic de memorialul Iwo Jima):
Many people tell me that God spared my life for a reason and that reason was to save our country.
(Donald “The Savior” Trump)
De unde, cu o săptămână înainte de alegeri, se vorbea numai despre cea mai strânsă cursă electorală din istoria Statelor Unite, rezultatele – chiar şi parţiale – arată că lui Trump i-a fost mai uşor decât a părut multora: America e o tablă de joc roşie, cu nişte franjuri albaştri (pe care republicanii le-au mai şi suflat trei state democraţilor).
Ce înseamnă rezultatul acesta pentru România? Nimeni nu ştie… România nu are oameni de stat capabili să evalueze sau, mai degrabă, să estimeze implicaţiile geopolitice ale votului american şi să găsească în revenirea la putere a unui preşedinte considerat problematic pentru Europa oportunităţile de exprimare corecte pentru un stat aflat aproape de Rusia. România are doar nişte politicieni mărunţi care vor găsi în alegerea lui Trump (un individ cu numeroase dispute legale) cea mai bună justificare pentru listele electorale care colcăie de penali şi figuri dubioase.
Ce înseamnă rezultatul acesta pentru restul lumii? Iarăşi, nu cred că e foarte clar. Viziunea lui Trump este una polarizantă, într-un context în care deja China şi Rusia îşi manifestă fiecare aspiraţiile de masculi alpha. Dintr-un punct de vedere, mi se pare că suntem de mult într-un nou soi de război rece, cu trei actori de data asta, care mută mai mult sau mai puţin făţiş, mai mult sau mai puţin prin proxies – şi cu Rusia în rol de underdog.
Mulţi spun că derapajele progresist-wokiste vor dispărea odată cu Trump. Eu mă îndoiesc. O dată pentru că, vorba aia, la pomul lăudat nu te duci cu sacul – o dată pentru că mentalul colectiv de astăzi îmi pare scăpat într-o vrie atât de mare, încât nici nu mai contează dacă vorbim de un POTUS sau altul – şi o dată pentru că Trump nu inspiră tocmai echilibru; este atât de imprevizibil, încât eu îl percep ca pe un agent al haosului.
Ce cred că ar putea face, într-adevăr, Trump? Să forţeze o încetare a războiului din Ucraina. Nu din dorinţa lui, ca vindecător al lumii, să nu mai moară oameni. Acolo nu mor oamenii lui (aşa cum nu mor nici oamenii celor care fac bani grei din conflictul ăsta). Dar mor oamenii altora, care îi consumă resursele lui. Iar din ipostaza de business man rapace (personal, îi dau credit mai degrabă pentru tupeu şi lipsă de scrupule, decât pentru fler antreprenorial), Trump are nevoie ca cifrele de buget să “curgă” înspre America, nu în afara ei. Cu ambele camere în buzunarul republican, lui Trump nu-i va fi greu să-şi impună punctul de vedere – atât pe plan extern, cât și intern.
Una peste alta, nu mi s-au înecat corăbiile odată cu ale Kamalei și nici nu sunt overly excited c-a ieșit Trump. Și am un feeling că nici americanii de rând nu cred orbește în Golden Age-ul promis de moșul supraviețuitor. Deci, nu s-a făcut gaură-n cer c-a ieşit Trump preşedinte (chiar dacă umblă vorba-n târg că franţuzul Macron l-a sunat pe neamţul Scholz ca să-i propună să strângă din buci împreună relaţiile). Dar sigur, gradul de incertitudine pentru viitor a crescut semnificativ.
Unul din lucrurile care se vor intampla cu certitudine in Europa in cei patru ani ai lui Trump este ca Europa va cheltui mai multi bani pe armament. Germania, Franta, catelusii baltici, Romania, toti. Tutti.
Daca aceste cheltuieli se fac in US nu e asa bine, ca sunt doar cheltuieli. Daca insa se fac mai mult in Europa mai apar joburi, investitii.
Wokismul evident ca nu va disparea, toti nebunii aia, femeile cu penis umbla deja pe strazi, bandele de Antifa jefuiesc deja magazinele, nu va putea Trump sa puna batista pe tambal si sa ii bage in lagare de concentrare, sunt prea multi. Dar da, poate sa nu le mai dea nas si sa nu ii mai promoveze in posturi de top, in propriul cabinet de ex. Sa nu mai accepte vandalism, daramat de statui si incendiat cartiere. E mai mult decat nimic.
Traim vremuri interesante.
As mai adauga pe langa atentat,faptul ca Musk a jucat un rol foarte important in re alegere.Fara a da drunul la toata hoarda necenzurata la x plus reabilitarea lui pe retea dupa mizeria cu Capitoliu a fost boostul necesar.