Două imperii mici

Atât de mici, încât împreună încap în mai puțin de patru ore de film

Mai precis, 1h 55m au fiecare: Ghostbusters: Frozen Empire și Godzilla x Kong: The New Empire — două blockbustere de început de an de la Hollywood. Adică două producții care, din perspectiva unei cronici de film, le încadrezi la categoria mindless fun și treci mai departe.

Cu toate astea, pot fi niște subiecte de conversație destul de interesante.

Ambele imperii — unul mai amărât, al fantomelor, cu încasări de “numai” 200 de milioane de dolari; celălalt, mult mai solid, la 550+ milioane de dolari, pe măsura monștrilor kaiju — au existențe efemere. Sunt, astfel, două filme pe care ar trebui să le vadă tătuca Putin (fiindcă Rusia e suficient de mare așa cum e, fără Ucraina) și monsieur Macron (căci o insuliță precum Noua Caledonie nu poate reînvia gloria colonialistă a Franței).

Dacă ne luăm după filmele lor, americanii sunt unul dintre cele mai oropsite popoare de pe fața pământului: atacați de extratereștri chiar de Independence Day; zdruncinați de tornade (sper ca Twisters să fie cel puțin la fel de distractiv ca predecersorul său); bântuiți de creaturi din alte dimensiuni, oricâți Ghostbusters și Avengers s-ar chinui să-i apere; transformați în ținte în poligonul de trageri al roboților Transformers; terorizați de Terminator și vânați de Predator în anii ‘80-’90.

Cu un istoric atât de zbuciumat, nu-i de mirare că americanii îmbină violența și distrugerea cu cealaltă obsesie a lor: Italia. În 2023, Roma a fost nivelată de o imensă bilă de fier în Fast X, iar Tom Cruise ne-a arătat că nu se poate merge ușor cu un Fiat 500 pe Treptele Spaniole. Pare cumva firesc ca anul ăsta Godzilla să-și facă culcuș în Colosseum. Spre norocul tuturor și al Patrimoniului UNESCO, Robert McCall, The Equalizer himself, nu i-a pus gând rău Coastei Amalfi.

Cu toate astea, nimeni nu știe ce înseamnă distrugerea totală mai bine decât japonezii, după momentele Hiroshima și Nagasaki. Și tocmai peste o asemenea națiune îngenuncheată se abate o năpastă nouă: Gojira -1.0. Unul dintre cele mai reușite kaiju movies pe care le-am văzut — de la acuratețea istorică a elementelor de decor, până la aura terifiantă a monstrului titular și prezența eficientă a oamenilor, care conferă veridicitate acțiunii și nu o aruncă în ridicol (ca-n filmele lui Michael Bay).