Când eram mic, nu-mi doream să fiu ceva/cineva anume, nu visam la nimic special. Poate n-ar fi stricat să ţintesc şi eu la pace-n lume şi eradicarea foametei de pe glob – but it is what it is… Cert este că răspunsul la celebra întrebare Ce vrei să fii când ai să fii mare? a devenit unul simplu: Eu însumi.
Dacă eu n-am visat, alţii au făcut-o. Cred că unul dintre visele cele mai îmbătătoare ale omului a fost zborul. Într-atât, încât astăzi a devenit ceva relativ banal să urci într-un avion şi să traversezi continente şi oceane în câteva ore. Mai mult, avionul este considerat cel mai sigur mijloc de transport ( încă). Oarecum paradoxal dacă ne gândim că, din numărul imens de componente ale aparatului de zbor, până şi defectarea unei piese minuscule poate duce la o tragedie.
De curând, un episod dintr-o serie dedicată dezastrelor aeriene pe National Geographic a evidenţiat foarte bine asta. Un Airbus super-tehnologizat s-a prăbuşit deasupra Atlanticului, într-un accident aparent de neînţeles şi imposibil. Ulterior, s-a descoperit şi cauza: un tub Pitot înfundat (o chestie nu mai groasă de un centimetru) a determinat pilotul automat să se deconecteze şi să ceară intervenţia manuală a echipajului, iar oamenii au “trântit” aeronava în ocean.
Singura parte bună este că aviaţia învaţă din fiecare asemenea eveniment. Foarte probabil, cu preţul câtorva zeci/sute de vieţi, alte mii, zeci ori sute de mii sunt în siguranţă.
Dincolo de asta, eu am reţinut şi altceva, o temă de reflecţie: dependenţa în creştere a omului de tehnologie şi procese automatizate – ce pune sub semnul întrebării supravieţuirea acestuia în condiţii în care asistenţa artificială este imposibilă.
Sunt cărţi, articole, filme şi documentare pe tema asta; nu prea am eu ce să aduc nou în discuţie. Dar am senzaţia că răscoala maşinilor – in good, old-fashioned Terminator style – va fi înlocuită de strădania omului de a deveni una cu maşina.
Demult, omul visa să zboare. Acum, de multe ori, singurul obstacol în calea zborului e însuşi omul. Poate că a venit momentul trecerii la următorul nivel şi cyborg-ul să devină următorul vis fierbinte al omului.
Cum spunea Yuval Noah Harari în cartea sa “Homo Deus”, în goana după sănătate, fericire şi putere, oamenii îşi vor schimba treptat mai întâi o trăsătură, apoi alta şi alta, până când nu vor mai fi umani.