Din jurnalul criptic al unui microinvestitor (2)

De data asta, despre acţiuni

Am povestit acum ceva vreme cum am ajuns să pun nişte bani deoparte – şi cum mi-am spus că trebuie să diversific deţinerile astea.

Am considerat că nişte acţiuni nu strică şi am… acţionat. Din nou, la limita cea mai de jos a riscului şi ţinând cont de un principiu care şi-a dovedit mereu utilitatea (cu condiţia să fi fost înţeles corect): suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine.

Aşa am adunat, fracţie cu fracţie, două acţiuni Apple, în fix opt luni, din aprilie şi până astăzi – când preţul de tranzacţionare a atins maximul pe anul în curs, depăşind pragul de 197 USD.

(sursa: WSJ Market Data Quotes)

Aşa că am vândut cei doi bănuţi de aur, cu un profit de 250 RON, sau un randament de 16% în opt luni. O prestaţie mult peste un banal depozit bancar, care m-a ajutat să ţin pasul cu inflaţia.

Morala? Ca şi data trecută, un microinvestitor ca mine n-o să se îmbogăţească niciodată din genul ăsta de tranzacţii. Pentru o manevră de impact, trebuie un capital de măcar 10.000 EUR. Dar cu un pic de răbdare şi de documentare, poţi să-ţi faci un cadou într-o seară de aproape Crăciun şi să-ţi acoperi jumătate din rata trimestrială la poliţa Casco… Ori să-ţi scoţi prietenii la o masă de aproape Crăciun, pentru cine ştie reclama de la KFC.