Din jurnalul criptic al unui microinvestitor (7)

Ce este un microinvestitor?

O întrebare pe care am primit-o de câteva ori la poşta redacţiei – fără să-i răspund până acum. În primul rând, pentru că întrebarea potrivită e alta: ce mă face pe mine să mă consider un microinvestitor? Şi în al doilea rând, pentru că abia 2024 a fost un an investiţional complet pentru mine. 2023 a fost mai degrabă o joacă: am mai cumpărat ceva, am mai vândut ceva, fără o direcţie clară (dar în câştig). Iar 2022, cu o deţinere nesemnificativă pe Tesla nu se pune.

Dar acum, după ce am făcut o trecere în revistă a lui 2024, pot aborda subiectul, iar răspunsul, pe scurt, este următorul: pur şi simplu nu deţin un capital semnificativ. Din punctul meu de vedere, abia de la 50.000 RON / 10.000 EUR în sus se poate vorbi despre o implicare reală în piaţă. Ori eu abia am trecut un pic peste o treime din valoarea asta.

Şi nici nu prevăd vreo creştere explozivă. Într-o lume construită în jurul celor două elemente centrale F. şi S., zguduită periodic de incertitudinea provocată de tembelismul care guvernează ţara – apetitul meu pentru risc, dincolo de ceea ce presupune deja să trăiesc în România, este destul de mic. În fiecare lună a lui 2024 am investit, în medie, 200 EUR. Chiar dacă aşa reiese din jurnal, pentru mine e o sumă neaşteptat de mare, la care am ajuns fără vreun plan anume şi fără să-mi fixez vreun buget prealabil. Judecând, însă, la rece, e o sumă infimă, mai mult pentru a înţelege jocul şi a-i da de gust, decât pentru performanţă.

200 EUR reprezintă, pentru moment, pragul meu de confort. O sumă care nu face o gaură în cer în cazul că se pierde – şi nu contrazice mantra pe care am învăţat-o în zece ani de banking: cash is king. Suma este un sfert din bugetul alocat lunar fondului de rezervă pe termen lung (restul până la 50% sunt plasamente indirecte – fonduri de investiţii şi metale –, iar cealaltă jumătate sunt economii cash). Şi este o sumă safe. Prea mică pentru cine ştie ce forme sofisticate de investment sau trading (care atrag foarte mulţi naivi, dar cărora foarte puţini le înţeleg mecanismele), dar suficientă ca să se consolideze lună de lună într-un capital util.

Scriind asta, îmi dau seama că iese un Pareto destul de interesant: overall, 80% din economiile lunare se transformă în rezerve cu lichiditate mare, iar restul de 20% au potenţialul de a genera 80% din venitul pasiv pe termen lung.

Acestea fiind spuse, cred că am reuşit să ofer o definiţie cât se poate de concretă microinvestitorului care sunt: 200 EUR. Grupa mică.