Din jurnalul criptic al unui microinvestitor (4)

Nici despre acțiuni, nici despre crypto - dar tot despre bani. Și despre mine.

Pe M.B. îl cunosc exact atât cât îl cunoști, fără să-l fi întâlnit vreodată, pe autorul unui blog pe care îl citești. Adică numai cât se dezvăluie singur, în articolele și comentariile sale.

Recent, însă, am avut șansa de-a fi printre cei cărora M.B. le-a împărtășit tot ceea NU l-a învățat mama lui despre bani. O cărticică scrisă cu mult suflet și cu un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor, despre niște noțiuni de bază de educație financiară. Un material de 50 de pagini aerisite, ce nu i-ar strica niciunui elev pe final de gimnaziu.

Am citit cărticica, au mai trecut câteva zile, am încasat trei-lei-și-niște-bani drept dividende trimestriale de la Apple, taică-miu (ieșit la pensie ca expert în investiții al uneia dintre companiile financiare oarecum atractive din piața românească) m-a luat la mișto pentru isprava mea — și mi-am dat seama că ai mei chiar nu m-au învățat absolut nimic despre bani, în ciuda pedigree-ului.

Despre sex tot am avut un fel de discuție…

— Auzi, tu și… ați… știi tu…

— Da.

— Ah, păi… OK.

…dar despre bani, nimic. Mă rog, a ieșit un scandal monstru când bunică-miu s-a plâns că-i goleam buzunarele de fise de 50 de bani (ca să-mi iau gume Turbo) — și unul încă și mai mare când bunică-mea s-a plâns mai târziu că-i șuteam bani de pe cardul de pensie (îi dădeam pe cartele telefonice, să vorbesc cu tipa cu care făcusem treaba rușinoasă de mai sus). Atunci am înțeles foarte limpede că nu era tocmai în regulă că furam, dar despre cum se fac banii și cum ar trebui să-i drămuiesc… niciun cuvânt.

Nici atunci, nici acum, când taică-miu s-a amuzat de mărunțișul de la Apple. Nici când i-am spus că, la 0.25 USD pe acțiune (brut), Apple nu e companie de dividend, nu s-a gândit că poate sunt în temă și n-a fost curios dacă am ceva în mintea mea de microinvestitor.

Prin urmare, educația sexuală mi-am făcut-o singur, cea financiară la fel — ultima fiind strâns legată de cealaltă.

Am învățat să economisesc strângând bani pentru avortul unei foste prietene, copilul fiind al tipului pentru care mă părăsise — și care i-a dat ei papucii imediat ce a aflat.

Fără să dezvălui cuiva pentru ce-mi trebuiau, a fost neașteptat de ușor să strâng banii — prima dată. Pentru că apoi i-am cheltuit tot cu ea, dar nu pe ce trebuia, într-un weekend ca o noapte a minții, mânat de o inexplicabilă idee că aceea putea fi împăcarea noastră.

Odată banii cheltuiți, iluzia reluării relației risipite și problema nerezolvată, a doua colectă n-a mai mers atât de ușor, fiindcă trebuia să țin cont și de niște cheltuieli personale. A fost nevoie de autodisciplină și nervi tari ca să pun iar ban pe ban.

Dar am reușit și am învățat o regulă de aur, pe care o subliniază și M.B. în materialul lui: mai întâi economisești, abia apoi cheltui. Simplu.

Ba deloc. Ani mai târziu, lucrând în bănci, am realizat cât de dificil se construiește un comportament de economisire.

Mai întâi trebuie formulat un obiectiv (nu multora le place), apoi trebuie să te obișnuiești câteva luni să pui o sumă deoparte (când e atât de ușor să găsești pe ce să-i cheltui), apoi vine momentul critic: dintr-odată ai niște bani grămadă — ce faci cu ei? Suma deja e frumușică, poate acoperi o cheltuială semnificativă; e tentantă. În același timp, parcă nu te-nduri să renunți la ce-ai agonisit…

Pentru mine, ăsta e momentul care face distincția între risipitori și zgârciți. Pentru că ambele variante — cheltuie sau păstrează — sunt OK, atât timp cât știi pentru ce o faci și îți asumi. Dar, ca și obiectivele, asumarea nu e la modă. Oamenii preferă mai degrabă extremele, în dauna echilibrului.

Morala? Nu e niciuna. Fiecare trage concluziile pe care le crede de cuviință. Vorba aia, banii nu sunt totul, dar sunt importanți.

Închei cu un disclaimer: mi-am permis să trunchiez un pic cronologia lucrurilor. Apple a plătit dividende în august — deci înainte ca M.B. să-și facă public demersul educativ. Dar povestirea s-a legat mai bine cu o ordine un pic schimbată. Doar trăim în epoca Marvel, cu alternate timelines, nu?