Din jurnalul criptic al unui microinvestitor (5)

FOMO

Un portofoliu de investiţii se construieşte cu răbdare, informaţii şi analize. E muncă – şi poate fi laborioasă. Blogul lui M. B. e cea mai bună dovadă: sfaturile şi ideile de investiţii de-acolo au în spate sinteze pertinente.

Câteodată, însă, nu e suficient să înţelegi business-ul şi contextul de afaceri în care o companie activează. Pentru că, uneori, firma nu face nimic – nici în plus, nici în minus – şi valoarea ei se schimbă dramatic.

Cum s-a întâmplat cu Tesla, care a explodat în ultimele două zile:

O volatilitate determinată de un singur om, imprevizibil. O cruce pe care toţi investitorii Tesla o duc în spate: nu mai departe de aprilie, Tesla se tranzacţiona la 142 USD pe acţiune, cel mai mic nivel din ultimii doi ani – ca astăzi să depăşească pragul istoric de 300 USD, echivalent cu o capitalizare de un trilion de dolari (o mie de miliarde).

Aşa că am lichidat poziţia, cu un profit de 55%.

– Şi dac-o mai creşte? Poate-ai fi luat mai mult, mi-a zis un prieten. Sau ţi-e teamă c-o să scadă – şi-o să pierzi?

Nici una, nici alta, i-am răspuns. Nu am probleme cu FOMO.

Fear Of Missing Out (adică FOMO) e o capcană în care pică multă lume. Frica de a nu rata nişte câştiguri ipotetice, ori de a pierde ceea ce ai deja, se transpune în decizii pripite şi, de multe ori, păguboase. Eu îmi fixasem de mult ţinta de 300 USD pentru ordinul de vânzare, tocmai din cauza volatilităţii şi imprevizibilului, care nu se pliază pe profilul meu de microinvestitor low risk – şi nici pe portofoliul meu, care încearcă să balanseze creşterea de valoare cu un câştig constant din dividende. În plus, aveam nevoie să diversific portofoliul.

Cu injecţia de capital din vânzarea Tesla am deschis poziţii noi, pe trei dividend aristocrats din S&P 500. Cu noua structură a portofoliului, mă aştept ca dividendul lunar mediu să crească la 2,9 USD pe acţiune în 2025 – de la 1,47 USD în 2024.

Tesla nu este o companie de dividend, însă asta nu înseamnă că am renunţat definitiv la ea. Oscilantă a fost şi oscilantă va rămâne. Trebuie doar să mă decid asupra unui nivel de preţ îndeajuns de confortabil pentru a reîncepe să cumpăr – şi să mă ţin de noul plan.

Până atunci, următorul obiectiv este Nike, aflată într-o continuă scădere de formă de la începutul anului. Am tot cumpărat, în ideea de a-mi scădea average-ul şi, cum nici dividendul nu este cine ştie ce, când va ajunge la 100 USD pe acţiune voi face o vânzare mulţumitoare. Again, no FOMO.