De ziua lui Eminescu, Caragiale să trăiască!
Ieri am primit la poşta redacţiei graficul de mai jos. Cel din stânga; pe ăla din dreapta l-am căutat eu pe net, luându-mă după model.
O imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte, dar să încercăm să verbalizăm oleak, totuşi.
Prin urmare, ceea ce vedem mai sus este România la coada Europei – din nou. De data asta, în ceea ce priveşte ponderea în PIBuşoru’ ţării a cheltuielilor cu concediile medicale ale românilor:
În 2023 am fost cu 900% sub media europeană.
Iar în ultimul deceniu am fost constant cu vreo 300% în urma Europei Centrale şi de Est (deşi nu prea sunt convins de consistenţa datelor, fiindcă media la nivelul întregii Europe nu se menţine de la un grafic la altul).
Deci noi vedem mai sus: nişte date mestecate de avocat.net, preluate de la Eurostat.
Ştiţi cine mai vede statisticile astea?... Nenea Bolojan, prim-ministru peste gaşca de propovăduitori ai solidarităţii bugetare din guvern.
Şi ştiţi ce înseamnă că şi el vede astea?... Că măsura recent adoptată – respectiv prima zi din concediul medical să nu mai fie plătită –, menită să protejeze fondurile publice, să descurajeze abuzurile şi să asigure sustenabilitatea sistemului de sănătate, e frecţie la piciorul de lemn.
Cât poate să însemne o zi din fiecare concediu medical plătit cu 0,2% din PIB – în condiţiile în care România este ţara cu cea mai mică pondere a angajaţilor care absentează la muncă (2,5% din populația ocupată cu vârste între 20 și 64 de ani, comparativ cu media UE, de 10,5%).
Adevărata reformă – aia care chiar să protejeze şi să asigure sustenabilitatea fondurilor publice – e în altă parte. Undeva unde fiorosul Bolojan, ca atâţia alţii înaintea lui, refuză cu încăpăţânare să meargă.
— Singurele lor măsuri sunt să fute românii, a fost comentariul sursei mele.
Pe de o parte idioţi, am spus eu. Pe de altă parte, deştepţi. Adică dăştepţi. La câte măsuri au luat, nimeni nu poate să-i acuze c-au stat cu mâinile-n sân. Dar impactul – asupra bugetului de stat (creşteri incrementale), asupra bugetarilor care îl sufocă precum o caracatiţă, asupra miriadelor de afaceri clientelare care îl parazitează ca un cancer – este marginal. În afară de omul de pe stradă, care plăteşte taxe peste impozite într-un ritm galopant, orice altceva rămâne aproape de neclintit, polarizând România între cele două extreme ale sărăciei şi bogăţiei.
Aşadar, să se revizuiască, primesc; dar să nu se schimbe nimica! după cum a spus Caragiale în 1884, aproape ca un legământ peste veacuri, cu vocea lui Farfuridi (O scrisoare pierdută, actul III, scena I).
De asta Caragiale rămâne preferatul meu all time – chiar dacă şi Eminescu a fost un spirit lucid şi foarte acid la adresa derapajelor societăţii.
Speaking of, data naşterii lui Eminescu, 15 ianuarie, este considerată Ziua Culturii Naţionale – cea tot mai inaccesibilă românilor cărora, de-atâta solidaritate bugetară, le este tot mai greu să cumpere o carte sau un bilet la teatru. Ziua în care elevii sunt exasperaţi cu poeziile lui Eminescu, deşi destui dintre ei nu mai au bani să-şi cumpere caiete şi pixuri pentru interminabilele comentarii literare, fiindcă tot solidaritatea bugetară le-a îngheţat alocaţiile la nişte valori derizorii (292 de lei) şi le-a tăiat bursele.
Eu i-aş spune Ziua Culturii pe Burta Goală şi-n Capete Seci.
da' dice trebe' teatru nea cronicarule? las' sa fie manele gratis ca alea nu costa iar manelistii meseriasi e buni la suflet si da bani la beserica!
"Dar impactul – asupra bugetului de stat (creșteri incrementale), asupra bugetarilor care îl sufocă precum o caracatiță, asupra miriadelor de afaceri clientelare care îl parazitează ca un cancer – este marginal." Pornesc de la asta, ca sa iți spun o poveste...Dupa 20 de ani de lucru la privat, greut, in vânzări, cu deplasări prin tara, etc, am ajuns, printr-un context favorabil, sa fiu "bugetara" și acum înțeleg perfect care e treaba...In primul rand, a băga in aceeași oala toți bugetarii este o eroare grava, pe care măcar tu (te rog mult de tot!) sa nu o faci! Sa nu confundam bugetarii cu administatia publica, agenții si alte rahaturi, CA uri, companii de stat, etc, Esti mult prea deștept pentru asta. Din păcate, tot ce înseamnă administrație (aici vorbesc, ca este fix in dreptul meu) este politizat peste măsura. Oameni valoroși ar fi și ei n-au nicio vina, niciodată nu sunt oamenii de vina, ci liderii. A spune ca bugetarii sufoca bugetul precum o caracatița este asa...nici nu știu cum sa ma exprim. Si știi de ce? Pentru ca un om din sistem ti-ar putea explica asa, cam cum se fac bugete, cam pe ce se duc banii din buget și te-ai îngrozi sa vezi cat costa niște "investiții", câte show-uri, festivaluri, artificii, "drumuri", wc-uri (la preț de apartament de lux din București)...salariile sunt chiar mici copii. Dar sunt convinsa ca stii asta deja. Sa le vezi in fiecare zi este insa dezarmant rau, sa stii! Din păcate, nu exista soluții. De fapt, evident ca ele exista, numai ca nu are cine sa le implementeze, fiind atât de politizate. Si astfel, cei din privat trăiesc cu frustrări, oamenii serioși de la "stat" trăiesc cu frustrări si asta duce la o scădere a interesului pentru locul de munca și implicit a nivelului serviciilor de care beneficiază societatea in ansamblul ei, iar beneficiarii direcți ai acestui stupid sistem infloresc. In plus, și noi, "bugetarii", suntem la fel de mult victime ale creșterilor de preturi, taxe, impozite, etc. Privitor la concedii medicale, ai dreptate (sunt convinsa) cu graficele alea, dar sa nu uitam ca sunt sute de pensionați pe caz de boala care numai bolnavi nu sunt (!!!!) și iți garantez ca, cel putin aici, la noi, unii angajați profita din plin de corupția groaznica din sistemul asta medical, ceea ce, din nou iți zic, este frustrant. Lucrurile nu se fac deloc cum trebuie, asta mi-e clar! Si nici in Europa cea civilizata nu este deloc ok. Adica îmi povestesc finii mei, care stau in Germania de peste 20 de ani. Acum inclusiv ei își iau niște medicale fictive rău! :))))) (spre oripilarea noastră sincera) Se duce naibii lumea asta.