De weekend: planuri, aritmetică şi întrebări fără răspuns

…nu pentru acum, că weekend-ul ăsta lucrurile sunt clare: între un concurs de şah şi unul de dans, voi fi uber-ist desemnat pentru puştii mei.

…pentru începutul lui decembrie, când instanţe de decizie superioare m-au informat că voi fi la Bucureşti pe 7, cu revenire în Iaşi ziua următoare. Asta înseamnă că în marea zi a alegerii unui preşedinte mic voi fi în tranzit (pe 8 decembrie este programat turul doi al prezidenţialelor).

Dacă nu pot să votez în retur, mă gândesc că nu prea are sens să votez nici în manşa tur. Nu c-aş avea cu cine vota… Prin urmare, singura şansă ca să dau şi eu cu ştampila rămân parlamentarele – pe 1 Decembrie.

Trebuie votaţi “doar” 330 de deputaţi şi 136 de senatori. Şi zău dacă înţeleg de ce.

Adică înţeleg de ce trebuie aleşi nişte unii – dar de ce atât de mulţi?... 466 de oameni la 41 de judeţe plus Bucureştiul. Asta înseamnă 11 reprezentanţi pentru fiecare judeţ şi hai 15 pentru capitală, care, deh, e mai cu moţ… Nu e mult?

Abia ce-a fost un rând de alegeri în iunie. Printre altele, s-a votat şi câte-un consiliu judeţean. Pentru Iaşi asta înseamnă deja 36 de oameni. Şi s-a votat şi un consiliu local la nivel de municipiu, care mai înseamnă încă vreo două duzini de oameni.

Atunci, cu logica mea de muritor de rând, eu văd lucrurile aşa:

• Ca Iaşul să însemne ceva pe harta ţării, vreo două duzini de aleşi trebuie să-l administreze în contextul mai larg al unui judeţ, gospodărit de alţi oameni de duzină vreo alte trei duzini de oameni, susţinuţi la nivel naţional de 11 parlamentari.

• Adică peste 70 de oameni pentru un oraş cu un aeroport-caricatură (fiindcă nu zboară mai nimeni de pe el), într-un judeţ cu o infrastructură ridicolă, din cea mai săracă zonă a ţării.

Nu e mult?

Eu cred că e aberant de mult. Mai ales când cap de listă la deputăţia PSD este Alexandru Rafila. Omul e ministru (al sănătăţii), am înţeles, dar ce treabă are el cu Iaşul?... Dar, probabil, trebuie să fie atât de multe locuri fiindcă există oameni precum Cosette Chichirău, o traseistă trecută prin nu mai puţin de patru partide (unul mai grozav ca altul: USR, CURAJ, România Eco şi acum DREPT), care de ani buni nu reuşeşte să ajungă primăriţă. Aleasă totuşi consilier local în iunie, acum se vrea parlamentar. Iată o declaraţie a celei care vrea să o votez:

Aceşti aşa-zişi candidaţi fac figuraţie la Primăria Iaşi ca să obţină funcţii de parlamentari, europarlamentari sau alte numiri în sistem.

Eu candidez ca să câştig. Am anunţat încă din 2022 că NU voi mai candida la Parlament, tocmai ca să elimin orice suspiciuni în ceea ce mă priveşte.

Cosette Chichirău, autoportret (via iaşulnostru.ro)

Deci nici parlamentarele n-am de ce să le trec în planurile mele de weekend…