De ochii lumii
Astăzi, la taraba de flori, o precupeaţă şi o clientă:
Vânzătoarea: Ia ziceţi, doamnă, sunteţi mulţumită cu ce-o ieşit la votu’ ista?
Clienta (amabilă, dar precaută): Da, doamnă, sunt.
Vânzătoarea (aprinsă dintr-odată): Cum să fiţi, doamnă, mulţumită?... Cu papiţoiul ‘cela?!... Păi da’ Simion, cu biserica, cu oamenii, cu Dumnezeu…
Clienta: …
Vânzătoarea: Ş-apoi… femeia lu’ ‘cela îi bărbat. Asta ne trebuia nouă acuma?
Clienta (surprinsă de furtuna iscată din senin): …
Vânzătoarea: Da, doamnă, da!... Femeia lu’ Nicuşor îi bărbat, pe modelu’ francez…
Clienta (lasă florile în vazele lor şi dă să se îndepărteze): …
Vânzătoarea: Da’ poate vine Trump, să-l pună preşedinte pe domnu’ Simion şi să facă oleacă legea în ţara asta, să nu ne facă ăştia colonie franceză!
Alegerile s-au încheiat cu un rezultat de ochii lumii. Adică lumea vede mai departe în România o ţară care îşi doreşte să ţină pasul cu Europa (cu părţile ei bune, dar şi rele). Ce nu văd, însă, ochii lumii, este răutatea care a făcut dintr-o Românie două mai mici şi mai urâte, despărţite de o uriaşă prăpastie în care oamenii îşi aruncă dejecţiile, făcând-o şi mai de netrecut.
Prăpastia aceasta este educaţia, înţeleasă aici drept capacitatea de a căuta, a aduna, a discerne şi a asimila informaţii la justa lor valoare – în loc de a le înghiţi pe nemestecate, într-o pastă mestecată şi scuipată deja de alţii.
Fără nişte paşi clari în domeniul educaţiei, care să schimbe paradigma falimentară a unui sistem de învăţământ ce se mândreşte cu vârfurile sale, dar îşi ignoră trunchiul mâncat pe dinăuntru de analfabetism, bucuria momentului 18 mai se va transforma rapid într-o iluzie. La fel şi dacă ne vom complace în a arunca vina doar pe sistemul de învăţământ, ignorând convenabil aspectul personal. E mult mai simplu să bălăcăreşti şi să desfiinţezi pe cineva cu care nu eşti de acord, decât să discuţi paşnic cu el şi să încerci să-l înţelegi.
Eu cred că asta e rana purulentă deschisă adânc în trupul românesc în lunile care au trecut: întrebarea "De ce ar trebui eu să ajung la o înţelegere cu unul de altă părere decât a mea?" – cu răspunsul automat "Nu trebuie, dă-l în pula mea de putinist, suveranist, fascist, nicuşorist, intelectual, autist prost!".
Mesajul lui George Simion a ajuns la mine cu totul felul de ecouri, unul dintre ele fiind ceva de genul "la cât de mulţi sunteţi, nu mai contează şi cât de proşti (de fapt, cu cât mai proşti, cu atât mai bine – dar nu pot să spun asta cu voce tare, nici măcar ca manevră de marketing)".
Mesajul lui Nicuşor Dan ar trebui să se transforme la modul "suntem prea mulţi ca să ne mai permitem să fim proşti".
Dacă nu, discuţia de azi-dimineaţă de la taraba de flori se va transforma, dintr-o bizarerie amuzantă, într-o banalitate înfricoşătoare – şi alegerile astea vor fi fost, într-adevăr, numai de ochii lumii.
Educație, dar nu musai cea formală, știu un om cu două doctorate luate pe bune, în Occident, care a votat cu GS.
Așa cum sunt destui oameni cu 8 clase care au respins extremismul la urne.
Ce vreau să spun este că educația formală nu garantează de fapt mai nimic, e vorba de un context moral mai degrabă, iar moralitatea nu derivă automat din educație formală. Educația formală poate contribui la moralitate, dar sunt înclinat să cred că doar atunci când sufletul omului e deja sădit în solul roditor.
Alegerile acestea oricum au fost doar de ochii lumii, avand in vedere ca stirea principala de azi de la radiourile romanesti este despre noul guvern care cel mai probabil se va constitui din aceleasi partide politice ca si pana acum, iar stirea de ieri a fost despre Nicusor Dan preocupat de gasirea unei solutii pentru cresterea pensiilor. Ca de obicei, alegerea presedintelui este cea mai emotionala din toate alegerile, desi este cea mai putin importanta practic, in Romania presedintele fiind ales sa faca doar cateva chestii clare (dar stati linistiti, ca romanii oricum nu sunt interesati de asta, avand in vedere ca au inghitit pe nemestecate toate isteriile emise in aceasta perioada atat de o parte, cat si de cealalta). Intrebarile esentiale au lipsit sau, daca au fost totusi puse, raspunsurile au fost atat de evazive, incat habar nu avem care va fi, de exemplu, politica noastra exterma in urmatoarea perioada (in afara de sloganul cu Pro Europa, repetat obsesiv si tocmai de aceea devenit pe alocuri ridicol). Revenind la ce ai scris tu, Andrei...pai vor mai dura mult si bine discutiile astea, pentru ca educatia nu se face peste noapte. Doar nu crede cineva normal la cap ca, incepand de maine, toate scolile se vor autoreforma (apropo, cu cine, cu aceiasi directori numiti politic si care au votat tocmai ca sa nu isi piarda posturile???) si ca tot incepand de maine peste tot se va vorbi numai despre idei si carti. Asta desi am observat cu oarecare mirare ca, tot de ieri, adica fix a doua zi dupa alegeri, s-a dat drumul la sacul de subiecte despre educatie. Pare noul "ordin pe unitate" de luat ochii de la altele, pentru ca unii, nu foarte multi, chiar sunt interesati de asta (chiar de dinainte de a avea un presedinte olimpic de care suntem asa de mandri, de parca inainte n-ar fi fost unul profesor de fizica si parca pana acum ne legase cineva mintile si n-aveam voie sa citim). Asadar, ramanem pe fir. Vom avea multe de vorbit, prevad.