De ce n-o să fiu eu preşedinte

O însemnare ce nu are nimic de-a face cu momentul electoral pe care îl traversăm

A trecut prin oraş târgul de carte Librex, iar F. şi S. şi-au cumpărat 10 cărţi – cu 50% finanţare proprie. În consecinţă, trebuie să le fac loc în bibliotecă, astfel că am pornit din nou circuitul cărţilor în natură. Am scos la vânzare 15 volume care şi-au golit deja bagajul de imaginaţie în minţile ca nişte bureţi ale celor doi – la preţuri la jum’ate sau la o treime faţă de preţurile de la raft (incluzând aici şi transportul).

Pe trei dintre cărţi am cerut 30 lei cu totul (pe net, una singură – cea mai ieftină – costă atât) şi o tanti mi-a zis că le vrea. După care mi-a cerut să fac nişte improvizaţii la partea de livrare, ca să nu plătească transport – 10 lei. Chiar mi-a explicat cum să trec la conţinutul coletului altceva (articole sportive), ca să iasă "manevra".

Mi-am zis că femeia e, poate, foarte strâmtorată cu banii şi 10 lei chiar contează. După care m-am gândit că, discuţia având loc pe net, ea poate să vadă foarte uşor cât costă cărţile pe la librăriile online, context în care preţul meu devine derizoriu. Şi dacă la preţul ăsta apar obiecţii, înseamnă că ele ar apărea indiferent de preţ.

Am refuzat, spunându-i că e prea multă bătaie de cap. În plus, nu vreau să risc în niciun fel să-mi stric relaţia cu firma de curierat apelând la subterfugii de doi lei, dat fiind că F. şi S. mai au destule cărţi şi jucării pe care ar fi păcat să se pună praful în camera lor.

Ea a insistat că preţul trebuie să fie cât mai mic, deoarece cărţile "odată citite, nu mai prezintă interes". În plus, "psihic nu suportă ideea de a plăti transport".

I-am răspuns că nu e nicio problemă. Dacă la un preţ final de 13 lei pe carte încă se pune problema unui cost cât mai mic, înseamnă că avem percepţii diferite asupra lumii.

Şi atunci am înţeles că eu nu voi fi vreodată preşedinte. Sau parlamentar. Sau primar. Sau preşedinte de scară de bloc… N-am fost nici măcar şef de grupă la facultate, ori şef de clasă în liceu.

Pentru că nu mă interesează cu orice preţ câştigul imediat. Şi sunt dispus să pierd un deal dacă simt că nu este respect – pentru obiectul tranzacţiei sau pentru mine, ca parte a ei. Şi, mai ales, nu sunt dispus la improvizaţii care nu-şi au rostul, dar mă pot expune inutil.

Cu alte cuvinte, nu sunt dispus să renunţ la nişte principii ale mele. Ori să intri în vreun fel în politică în ideea că tu ai principii înseamnă să fii cel mai naiv dintre fraieri.

P.S. Din schimbul de replici de mai sus s-a născut – şi s-a întins de-a lungul unei zile întregi – o conversaţie la capătul căreia tanti a decis că e interesată de cinci cărţi (în loc de trei), la preţul de 14 lei bucata (în loc de 13). Şi e fericită cu situaţia asta, în care a cumpărat şi mai mult, şi mai scump.

Să mai înţeleagă cineva lumea în care trăim…