Zilele astea am auzit o întrebare la radio:
— Copii, ce fac părinții voștri când lipsiți voi de-acasă mai mult timp (sunteți în excursie, în tabără, la bunici)?
Și copiii au răspuns că părinții lor se bagă-n pat și se uită la Netflix. Cu lumina aprinsă.
Prin urmare, dacă tot n-am văzut Oppenheimer, iar la Dune2 am găsit bilete abia marți, am zis să văd ce găsesc pe Netflix.
La vremea lui, mi-a plăcut foarte mult Chappie (2015). Neil Blomkamp, Sharlto Copley, Dev Patel, Hugh Jackman, un robot care descoperă lumea — plus Die Antwoord și rap-ul sud-african.
Se pare că simpaticul roboțel i-a cucerit și pe verii Amell — Robbie și Stephen, cunoscuți din serialele Arrow și Flash. Doi ani mai târziu, ei au produs un scurt-metraj despre un tânăr înzestrat cu superputeri, intrat în vizorul poliției (și al trupelor speciale de roboți) pentru o infracțiune minoră. Proiectul a evoluat într-o campanie de crowd-funding pe Indiegogo și, ulterior, în Code 8 (2019) — un film cu polițiști androizi cool și mult mai fioroși decât Chappie.
Lăsând la o parte faptul că fix verii Amell au cea mai slabă chimie pe ecran, a ieșit un film de categoria B destul de bunicel. Până la data lansării, filmul a strâns aproape 2,5 milioane de dolari din donații, comparativ cu obiectivul inițial de numai 250.000.
Proiectul a fost preluat de Netflix pentru Part II, apărut de curând anul acesta. Noul film introduce noi personaje în tema principală (poliția este un organism mult prea violent și găunos), înlocuind androizii letali cu câini-roboți non-letali — și lipsiți de factorul coolness. Și pentru că e vorba de Netflix, sunt câteva prilejuri ca personajele să capete mai multă adâncime, dar filmul le ignoră cu seninătate. Vorba aia, mai mare nu înseamnă și mai bine.
Tot proaspăt ieșită de pe banda de mass-production Netflix este Damsel, cea mai nouă aventură a lui Millie Bobbie Brown. Filmul începe așa:
Sunt multe povești despre cavalerism în care bravul erou o salvează pe domnița aflată la ananghie. Aceasta nu e una dintre ele.
Deci știm din prima că va fi o domniță, că va intra în bucluc și că va trebui să se descurce singură. Un film foarte onest cu spectatorii săi; un survival-monster-in-the-house-movie, care fără Millie Bobbie Brown s-ar derula fix la fel. Producția e mult prea întunecată — la propriu — pentru a o revedea pe eroina, zâmbăreață și mereu pusă pe șotii direct cu privitorul, din Enola Holmes.
Cu ce-am rămas după Damsel sunt personajele negative. Robin Wright este perfectă în rolul reginei Isabelle, iar vocea dragonului (Shohreh Aghdashloo) i-ar trezi cu siguranță interesul lui Smaug din lumea Hobbit-ului, presupunând că acesta s-ar putea desprinde de comoara lui, ca să-și caute o parteneră.
În concluzie, Code 8 (la dublu) și Damsel sunt ok-ish; nici prea-prea, nici foarte-foarte. Pot umple un weekend — dacă altă idee decât Netflix nu este —, dar nu sunt material de ținut minte. Chappie rămâne clar o plăcere vinovată.