Acum 23 de ani, în această zi, America era în şoc. Turnurile World Trade Center din New York (Manhattan) se prăbuşeau, lovite de avioane de pasageri deturnate. Am povestit aici cum am trăit eu clipele acelea.
A fost una dintre tragediile care au marcat profund istoria recentă. S-a întâmplat la patru ani după un alt moment care a aruncat planeta în doliu. Pe 31 august 1997, Prinţesa Diana a Marii Britanii (şi a inimilor întregii lumi, cum a fost numită) murea la Paris, într-un accident de maşină, provocat – conform raportului oficial – de paparazzii care urmăreau limuzina pe motociclete.
(sursa foto: Profimedia Images)
S-a scris şi s-a vorbit mult pe fondul suspiciunii că moartea Prinţesei n-a fost un accident, ci un omor comandat de interese obscure din interiorul monarhiei britanice şi al serviciilor secrete engleze. Foarte probabil, David Thomas a fost unul dintre jurnaliştii care au tratat acest subiect. Însă, cu 25 de ani experienţă pe Fleet Street (strada londoneză unde îşi aveau sediile cele mai multe dintre ziarele engleze naţionale), Thomas a mers mai departe şi a scris o carte – sub pseudonim: Ţinta (The Accident Man, în varianta originală).
Fără a valida vreuna dintre numeroasele teorii conspiraţioniste apărute, Thomas încearcă să imagineze în stilul unui romancier răspunsul la întrebarea Ce-ar fi dacă… activismul Prinţesei Diana şi munca ei umanitară în ţările lumii a treia i-au atras moartea, la comanda mafiei ruse, deranjată de militantismul intens şi foarte vizibil al Lady-ei Diana (dată fiind poziţia ei în familia regală britanică) pentru drepturile omului şi împotriva conflictelor armate – mari generatoare de venituri pentru traficanţii de arme?
Prima ţintă a fost Prinţesa. Apoi ţinta a devenit the accident man, omul care a asasinat-o, în necunoştinţă de cauză. Astfel, Ţinta este un volum plin de acţiune, cu numeroase întorsături de situaţie, al cărui deznodământ îl lasă pe protagonistul anti-erou într-o situaţie complet neaşteptată, dacă nu chiar şocantă.
Ţinta este o ficţiune bazată pe o întâmplare reală care este şi acum foarte vie în memoria colectivă – la fel ca momentul 9/11. Privind retrospectiv, nu putem să nu ne întrebăm câte din tot ce am văzut şi am auzit ca explicaţii ferme şi de necontestat pentru asemenea grozăvii nu sunt de fapt, ele însele, ficţiuni.