Carte - Puterea geografiei (Tim Marshall, 2021)
Hărţile exercită o atracţie misterioasă asupra noastră. Fie că sunt pergamente antice, fie că sunt abia scoase din torpedoul maşinii, generate de Google sau luate de pe CuriosaDay, hărţile ne spun multe din ceea ce dorim să ştim – nu doar despre unde vrem să mergem, ci şi despre lume, în general. Cu toate astea, când vine vorba de geopolitică, mare parte din ceea ce ni se spune provine de la analişti şi tot felul de experţi autointitulaţi, care au uitat să consulte harta locului despre care vorbesc.
Paradoxal este că, nici cu harta în faţă, unii analişti, experţi sau politicieni nu cunosc realitatea teritoriului care le-a trezit interesul.
Ne-am angajat să tragem linii pe hărţi ale unor locuri unde omul alb n-a păşit vreodată. Ne-am dat unii altora munţi, râuri şi lacuri, împiedicându-ne doar de micul impediment că nu am ştiut niciodată unde sunt munţii, râurile şi lacurile acelea.
Citatul, devenit celebru, aparţine Lordului Salisbury, prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii în 1884-1885, perioadă în care s-a desfăşurat Conferinţa Africii de Vest de la Berlin. Evenimentul a reunit 14 ţări europene cu scopul de a reglementa colonizarea şi comerţul în Africa. Puterile din Europa şi-au revendicat mai mult sau mai puţin arbitrar teritorii, stabilind reguli pentru o "ocupare eficientă" – fără ca vreo naţiune africană să fie invitată sau reprezentată la conferinţă. Consecinţele dezastruoase ale acestei împărţeli se văd foarte clar şi astăzi, statele africane – răvăşite ani şi zeci de ani la rând de războaie civile şi conflicte interetnice – fiind entităţi abstracte, rupte de realitatea din teren a populaţiilor şi zonelor geografice pe care le locuiesc.
Un exemplu despre conflictele generate de trasarea graniţelor fără a ţine cont de topografie este şi Orientul Mijlociu. Europa ne arată valoarea terenului plat şi capacitatea râurilor navigabile de a lega regiuni şi naţiuni între ele. Frigul arctic limitează capacitatea Rusiei de a deveni o putere cu adevărat globală. Munţii care înconjoară Iranul ca zidurile unei fortăreţe sunt primii care îi limitează puterea în zonele înconjurătoare.
Factorii precum relieful, clima, demografia, regiunile culturale şi accesul la resurse naturale au un impact deosebit asupra multor aspecte ale civilizaţiei noastre, de la strategii militare şi politice la evoluţia socială, inclusiv limba, comerţul şi religia.
Dacă vă interesează chestiuni de felul acesta, cartea lui Tim Marshall este o lectură excelentă, destinată publicului larg, neavizat.
La un moment dat aveam un amic online din Ghana, cu care imparteam aceleasi antipatii geopolitice si mai barfeam bursele. Si imi spunea ca neamul lui era impartit in tarile din jur si asta le crea mari probleme. Cand aveau de sarbatorit ceva, cand voiau sa o viziteze pe mama-soacra si ca politicienii din etnia lor erau priviti cu suspiciune in fiecare dintre tarile-gazda, ca poate au loialitati impartite cu altii. Nu toate tarile isi accepta usor vexlerii, dar asta e alta discutie pentru alta data.
Deci, da, englezii i-au impartit pe africani dupa nevoile lor proprii, nu dupa nevoile africanilor.
Mulțumesc pentru recomandare! Am pus-o pe TBR.