Suntem prizonierii geografiei. Spaţiul în care trăim ne-a influenţat dintotdeauna. A influenţat războaiele, puterea, politica şi dezvoltarea socială a popoarelor care acum trăiesc în aproape fiecare colţ al planetei. Faptul că tehnologia pare să şteargă distanţele dintre noi, atât în spaţiul fizic cât şi în cel mental, ne face să uităm că locul în care trăim, muncim şi ne creştem copiii este extrem de important şi că opţiunile celor care conduc opt miliarde de locuitori ai Pământului vor fi mereu influenţate, într-o măsură sau alta, de râurile, munţii, deşerturile, lacurile şi mările care ne constrâng pe toţi – cum au făcut-o dintotdeauna.
Da, politicienii sunt importanţi, dar geografia este mult mai importantă. Alegerile pe care le fac oamenii, acum şi în viitor, nu pot fi separate de contextul fizic. Punctul de pornire al poveştii fiecărei ţări este situarea ei în raport cu vecinii, căile maritime şi resursele naturale.
Unii desconsideră acest punct de plecare ca fiind determinist. S-a vorbit şi de o "lume plată", în care tranzacţiile financiare şi comunicaţiile prin intermediul spaţiului virtual au desfiinţat distanţa, iar peisajul şi-a pierdut total din semnificaţie. O lume locuită de un mic procent al populaţiei, care preferă să comunice prin video conferinţe, apoi să zboare peste mări şi ţări ca să discute faţă în faţă cu o persoană. Dar aceasta nu este o experienţă la îndemâna majorităţii populaţiei. Pentru cea mai mare parte a celor opt miliarde de pământeni, geografia nu este o fatalitate – oamenii au totuşi un cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă – dar contează.
Volumul Prizonierii geografiei (primul dintr-o trilogie a lui Tim Marshall) e destul de vechi, fiind publicat prima dată acum zece ani. Însă explicaţiile pe care autorul le oferă într-un limbaj mai mult decât accesibil sunt foarte utile pentru a înţelege motive şi pârghii care influenţează de zeci, dacă nu sute de ani comportamentul actorilor din zone sensibile ale globului.
Rusia – mereu vulnerabilă în vestul teritoriului său, unde este lipsită de o graniţă naturală semnificativă – a tânjit mereu la un port cu apă caldă. Egiptul a privit mereu cu îngrijorare la Ethiopia (considerată turnul de apă al Africii), care poate restricţiona debitul Nilului. Iranul şi Arabia Saudită se încruntă mereu una la alta de o parte şi de alta a Golfului Persic. India şi China, două ţări cu populaţii imense şi o graniţă comună foarte lungă vânează influenţe globale, dar nu se scapă din ochi, chiar dacă între ele se găseşte uriaşa barieră a munţilor Himalaya.
Dacă vă interesează chestiuni de felul acesta, cartea lui Tim Marshall este o lectură excelentă.
Foarte bune, foarte limpezi și pentru nespecialiști, toate cele trei cărți.