Carte – Nexus (Yuval Noah Harari, 2024)

Am citit până acum patru dintre cărţile lui Harari:

• Nexus (2024)

• 21 de lecții pentru secolul XXI (2018)

• Homo deus. Scurtă istorie a viitorului (2018)

• Scurtă istorie a omenirii (2017)

Eu cred că toate ar trebui să fie lectură obligatorie pentru cineva care vrea să aibă cât de cât o imagine asupra direcţiei omenirii: de unde vine, prin ce a trecut şi încotro se îndreaptă. Nu pentru că volumele astea ar conţine adevărul absolut – ci pentru că propun idei bine documentate şi argumentate (din 432 de pagini ale Nexus-ului, 90 sunt numai bibliografie şi referinţe), într-un discurs coerent şi accesibil aproape oricui, îndemnând la reflecţie şi la propria gândire critică.

Nexus priveşte omenirea din perspectiva revoluţiilor informaţionale prin care a trecut:

• Poveştile (asimilate până la un punct credinţelor) i-au adus împreună pe oamenii timpurii, în cete, triburi şi grupuri tot mai mari.

• Tiparul a permis răspândirea pe scară largă şi durabilă a informaţiei în formă scrisă.

• Radioul şi televiziunea au făcut posibilă ignorarea oricăror graniţe terestre şi receptarea informaţiei în timp real dintr-un capăt al lumii în celălalt (şi chiar de pe Lună).

În toate aceste etape, omul a fost indispensabil. Poveştile nu se puteau născoci singure, cărţile nu se puteau interpreta singure, radioul şi televizorul nu puteau decide singure dacă să transmită discursuri de propagandă ori competiţii sportive.

Dar pentru noua provocare ce se dezvăluie omului, prezenţa lui ca element central într-o reţea informaţională nu mai este obligatorie. Nu mai e nevoie de el ca să creeze, să interpreteze şi să decidă. Algoritmii dobândesc din ce în ce mai mare autonomie în a face toate aceste lucruri.

Din acest punct, discursul lui Nexus capătă o semnificaţie aparte într-o ţară al cărei destin era să fie decis de TikTok. Realitatea românească a ultimelor săptămâni serveşte drept o excepţională – şi nefericită – ilustrare a ideilor şi exerciţiilor de imaginaţie pe care autorul le face în cartea lui. Cred că nici Harari nu şi-ar fi închipuit o atât de rapidă aplicare practică a ipotezelor sale.

Nexus este un volum de citit cu pixul în mână şi un caiet de notiţe alături. Ca şi din celelalte cărţi, se pot extrage numeroase pasaje demne de reţinut – mai ales din secţiunea care explorează conceptele de birocraţie, democraţie şi totalitarism. Reţin aici un singur citat, foarte scurt, însă în rezonanţă cu evenimente care au marcat semnificativ existenţa noastră recentă:

Incertitudinea duce la frică. Împinşi de frică, oamenii vor consimţi să-şi cedeze libertatea, în schimbul unei oarecare certitudini.