Carte – Jurnalul unui librar (Shaun Bythell, 2017)

Şi “Confesiunile” aceluiaşi librar (Shaun Bythell, 2019)

Jurnalul în două volume al lui Shaun Bythell este cea mai relaxantă lectură de care am avut parte în ultima vreme. Pentru că nu vrea să te atragă în nicio aventură cu răsturnări de situaţie năucitoare, nu încearcă să te convingă de nicio conspiraţie, nu se împarte în nu ştiu câte planuri narative şi existenţiale – pur şi simplu relatează despre oamenii care intră pe uşa unei librării, sau gravitează altfel în jurul ei (The Book Shop, cel mai mare magazin de cărţi la mâna a doua din Scoţia).

Sursa: Alamy

La prima vedere, este relatarea morocănoasă și deopotrivă amuzantă despre o viață pe care mulți ar considera-o idilică: librăria lui Bythell se află în Wigtown, pe o coastă relativ izolată a peninsulei Machars, în extremitatea sudică a Scoţiei. Când nu caută prin bibliotecile conacelor dărăpănate de pe moşiile din zonă, autorul își petrece timpul pescuind somon, înotând în mare și făcând drumeții montane. Soarta orașului odinioară în declin a fost revigorată prin apariția unui grup de librării, iar librarii locali organizează și Festivalul Cărții din Wigtown, care atrage mii de vizitatori în fiecare an.

Wigtown. (Sursa: The Guardian)

Bythell îşi creează propria lume boemă în jurul magazinului şi al festivalului, ajutat de o serie de personaje pitoreşti prin ciudăţeniile lor: scriitori eminenți care trec pe acolo în vacanțe, petrecându-şi serile bând whisky lângă foc; asistenta Nicky (o martoră a lui Iehova care poartă tabarde cusute în casă şi fură mâncare din containere); Dave Borsetă; Sandy (cel mai tatuat om din Scoţia); Bunicuţa Emanuela (o italiancă de 25 de ani care lucrează în magazin pentru cazare şi masă, convinsă că, pe interior, este o persoană de 85 de ani) – şi tot felul de clienţi, cum ar fi bătrânul cu costum şifonat:

[…] când a venit la casă să plătească exemplarul din Idiotul lui Dostoievski, i-am făcut un semn discret că avea şliţul deschis. S-a uitat în jos, ca pentru a confirma, apoi s-a uitat din nou la mine şi a zis: “O pasăre moartă nu poate să cadă din cuib” şi a plecat din librărie cu şliţul tot deschis.

Bythell se amuză constant de remarcabilele titluri cerute prin comenzi online – Gay Agony, de H.A. Manhood(!), sau Linguri de colecţie ale celui de-al treilea Reich – sau de conversaţiile ciudate pe care le are cu unii vizitatori ai librăriei:

La 16:00, un client a intrat în magazin, s-a uitat în jur, m-a zărit şi a spus: “Oh, eşti acolo. Înainte erai dincolo”, arătând spre capătul celălalt al camerei… Tejgheaua se află în acelaşi loc de când am cumpărat magazinul şi probabil tot aici a fost şi în deceniul dinainte. Nu a fost niciodată unde a arătat el, dar memoria este un lucru bizar şi chiar n-am vrut să intru într-o discuţie pe subiectul ăsta, aşa că am încuviinţat politicos şi m-am întors la citit.

După ce a plecat, altcineva a întrebat: “Aveţi o secţiune despre cărţi mai vechi?”. Am răspuns: “Adică dacă avem cărţi despre cărţi vechi? Bibliografii şi chestii de genul ăsta? Sau dacă ţinem cărţile mai vechi într-un singur loc?”. Clientul: “Nu ştiu”.

De sub scriitura amuzantă răzbate însă o furie adevărată. În esenţă, jurnalul este o relatare înverşunată din prima linie a bătăliei dintre David şi Goliat – dintre proprietarii de mici afaceri cu cărţi şi mastodonţii capitalismului, precum Amazon. Clienţii lui Bythell, conştienţi de existenţa precară a librăriei, cer reduceri şi vorbesc deschis, de faţă cu el, despre planurile lor de a merge acasă şi a cumpăra aceleaşi cărţi mai ieftin, online. Cei care apreciază că magazinele tradiţionale vor supravieţui doar cu ajutorul lor sunt puţini şi rari.

Shaun Bythell în magazinul său de cărţi. (Sursa: The Guardian)

Lumea anticariatelor nu este chiar o idilă, în care stai într-un fotoliu, lângă un foc înteţit, cu picioarele în sus, încălţat în papuci, fumând pipă şi citind Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman, în timp ce un şir de clienţi încântători te atrag în conversaţii inteligente, înainte de a cheltui un pumn de bani. De fapt, adevărul nici nu poate fi mai diferit.

Acesta este jurnalul cuiva care a împuşcat un Kindle şi apoi l-a agăţat pe perete. Totuşi, în ciuda imaginii sumbre pe care Bythell o zugrăveşte despre vânzarea de cărţi, aceasta este o scrisoare de dragoste încântătoare şi emoţionantă adresată librăriilor, cărţilor din ele şi oamenilor care le iubesc…

…şi înţeleg circuitul cărţilor în natură.

Deci nu puteam să închei cronica asta fără o propunere – cum altfel? – în stilul unui vânzător de cărţi la mâna a doua. Dacă vreţi să vă destindeţi după o zi aglomerată, Jurnalul şi Confesiunile lui Bythell sunt o variantă uşurică şi distractivă. Dacă este cineva interesat, le vând împreună – practic noi şi în stare impecabilă – cu 40 RON.

Let me know în comentarii, sau direct pe andrei.cojocariu@gmail.com.