Carte - Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său (Elif Shafak, 2014)

Lectura de seară

Unul dintre cele mai vechi mistere ale lumii este Atlantida, continentul dispărut. Din cartea Elifei Shafak aflăm că seamănă ciudat de bine cu Lepoba, ţara legendelor, a poveştilor şi a basmelor – al optulea continent al planetei, care se luptă cu propriul său climate change:

Ţara legendelor, a poveştilor şi a basmelor […] nu mai este ca pe vremuri. Cândva era verde peste tot, apele curgeau învolburate; în pădurile ei trăiau zânele şi dragonii. Dar acum se usucă pe zi ce trece.

Lepoba îşi trage energia vitală din cărţi. Pentru că asta este hazlia poveste pe care ne-o propune Elif Shafak: o pledoarie, foarte bine ancorată în realitatea zilelor noastre, pentru importanţa cărţilor în formarea şi creşterea copiilor – îmbrăcată în aventura iniţiatică a Sakizei Sardunya, fetiţa cu nume de floare (“muşcată curgătoare”) căreia nu-i plăcea numele său:

Atunci când un copil citeşte o carte şi-i place mult, atunci când un adult povesteşte un basm sau o poveste şi apare o idee nouă, pe al optulea continent înfloreşte o floare, ciripeşte o pasăre. Sau o cascadă începe să curgă învolburată.

Însă copiii nu mai citesc cărţi ca înainte, nu mai visează, nu se lasă în voia imaginaţiei ca înainte. Tot timpul se joacă la calculator.

Bineînţeles că se pot juca, dar să citească şi cărţi. Omul are nevoie de imaginaţie. E la fel de importantă ca pâinea, ca apa. Pe vremuri, copiii treceau printr-o grămadă de aventuri. Se jucau pe străzi şi îşi lăsau imaginaţia să zburde. Uneori deveneau piraţi, alteori cowboy, alteori extratereştri. Nu puteau să intre în casă. Mamele lor îi strigau de la balcon, afară se întuneca, li se făcea foame şi abia atunci intrau în casă. Copiii din ziua de azi nu cunosc asta, Ori îşi petrec vremea cu jocuri electronice, ori se uită la televizor.

Cum să li se dezvolte imaginaţia copiilor care nu se joacă pe stradă, care nu citesc cărţi acasă?... Dacă ideile creative se vor sfârşi, cel de-al optulea continent se va transforma într-un deşert. Râurile vor seca, pomii nu vor mai rodi. Vor începe foametea şi seceta. Atunci nu veţi mai primi de la noi basme, poveşti, legende. Cu timpul, toate colţurile lumii vor fi afectate de acest lucru. Totul se va usca.

Am citit cărticica în două ore, curiozitatea fiindu-mi stârnită de faptul că am descoperit-o în lista de lecturi obligatorii pentru clasa a cincea a lui F. Şi nu pot decât să mă bucur – că am citit-o, dar mai ales că o va citi o clasă întreagă de copii.