Carte - Borcanul cu lumină (Lisa Thompson, 2018)

Lectura de seară

Câteodată, pentru a face față celor ce se petrec în jurul lor, copiii își construiesc un prieten imaginar. Desigur, unele experimente de genul ăsta merg prost, ființa închipuită capătă mai multă substanță decât ar trebui — iar cei doi, copil și plăsmuire, ajung subiect de film horror… Însă, de cele mai multe ori, prietenul imaginar este un coping mechanism inofensiv și eficient. Copiii depășesc momentul delicat, apoi cresc și prietenul imaginar dispare firesc.

Dar oare s-a gândit cineva vreodată că tocmai prietenii imaginari ar putea avea nevoie de ajutor?

La această întrebare află răspunsul Nate, protagonistul cărții, un băiat care împlinește 12 ani și are parte de o petrecere cu o mulțime de prieteni imaginari — care nu sunt ai lui.

Petrecerea este singura pată de culoare într-un univers altfel întunecat și pustiu: Nate se ascunde într-o cabană părăsită cu mama lui, amândoi fugind de bărbatul cu care femeia a încercat să-și refacă viața după ce tatăl băiatului a părăsit-o.

Unii ar spune că sunt idei mult prea triste pentru o carte de copii — dar în zilele noastre cazurile părinților despărțiți sunt tot mai dese. În plus, le-am citit povestea puștilor mei de 8 și 10 ani și le-a plăcut foarte mult. Iar atmosfera din fiecare seară, cu toți trei concentrându-ne pe istoria când veselă, când tristă a lui Nate, mi-a părut a avea un efect cu adevărat terapeutic.

Cred că tocmai asta face din Borcanul cu lumină un titlu ce merită pus în lista de lecturi a unui adult — care a fost și el copil odată.