Băieţii şi jocurile lor

Trenuleţe, maşinuţe, avioane şi vaporaşe... vruuum!

Când eram în facultate, uram finanţele şi contabilitatea. De aia m-am însurat cu o finanţistă, am “mestecat” 10 ani bilanţuri şi balanţe financiare în bănci şi lucrez de şapte ani în banking IT. Dar eu ştiam încă de mic despre lucruri precum:

• Costuri de construcţie şi de achiziţie;

• Cheltuieli de exploatare şi de întreţinere a proprietăţilor;

• Venituri operaţionale şi subvenţii;

• Profit şi pierdere;

• Credite, dobânzi şi rate;

• Inflaţie şi depreciere;

• Acţiuni şi preluări ostile de companii;

• Materii prime, produse finite, mărfuri şi lanţuri de aprovizionare.

Şi asta nu pentru că taică-miu se convertise din inginer hidrotehnist (el şi taică-su lucraseră pe şantierele celor mai mari baraje ale României şi cunoşteau intim amenajările hidrotehnice dej pe Bistriţă şi Siret) în referent financiar (pentru instituţia care astăzi a ajuns să se cheme Evergent Investments).

Ci pentru că în calculatorul de pe noul birou al lui taică-miu se găsea un joculeţ extrem de simpatic şi educativ, conceput de unul dintre cei mai prolifici programatori din perioada anilor ’80-’90, Sid Meier. Un nume considerat de-a dreptul un Hitchcock sau un Spielberg al jocurilor pe calculator, care a semnat titluri-fenomen precum Civilization sau Alpha Centauri ăsta de mai jos:

Transport Tycoon pune jucătorul în pielea unui magnat (aspirant) al transporturilor de pasageri şi de mărfuri: pe uscat (trenuri, camioane, autobuze şi chiar tramvaie), pe apă şi în aer. Conectezi obiective industriale prin reţele de căi ferate şi şosele, construieşti lanţuri de producţie şi aprovizionezi oraşe cu bunuri diverse, ca localităţile să se extindă şi tot mai mulţi oameni să se înghesuie în terminalele de pasageri, concurezi împotriva altor firme de transport pentru subvenţii de la autorităţile locale, mai dai şi-o şpagă (c-aşa-i în tenis) – într-un joc extrem de colorat, de paşnic şi de relaxant.

Inutil de spus că mă întreceam cu taică-miu pentru titlul de Tycoon of the century, dezvoltându-ne un imperiu al transporturilor timp de 100 de ani (din 1930 până în 2030, în varianta originală, sau din 1950 până în 2050, în versiunea open source). O veritabilă mini-lecţie de istorie (evoluând din epoca locomotivelor cu aburi până într-un viitor al trenurilor cu levitaţie magnetică), un curs improvizat de economie – ambele predate în maniera extrem de prietenoasă a jocului.

Păstrez în laptop o versiune a lui Transport Tycoon, optimizată pentru sistemele de operare ale prezentului. Ori de câte ori îmi vine cheful să mă joc cu trenuleţe, maşinuţe, avioane şi vaporaşe, mă întreb oare câţi din cei care pretind că guvernează România anului 2025 au cunoştinţele elementare de economie pe care un joc video de acum 30 de ani, din Antichitatea calculatoarelor, le pune pe tapet. Transport Tycoon este considerat şi astăzi unul dintre cele mai realiste simulatoare economice. Poate n-ar strica să-l aibă şi guvernanţii noştri pe tabletele lor – parcă orice e mai bun decât nimicul “reformelor” bazate pe principii solide precum “să vedem cum bate vântul” şi “dă Doamne ploaie, ca să crească grâul şi să se umple lacurile de acumulare”.