48 de ore în alb şi negru
Săptămâna aceasta, Colţul cronicarului a avut două zile dedicate fotografiei în (mostly) alb şi negru.
Două mini-expoziţii ale aceluiaşi autor (de-acum celebra sor-mea, pe care multă lume o ştie personal – mai puţin eu), curatoriate de acelaşi cronicar profan în ale artelor.
Primul dintre montaje a fost mai deochiat, căutând să îmbine erotismul cu aura horror-violentă a basmelor din copilăria Generaţiei Milenialilor, al doilea a fost ceva mai cult, îmbinând arta vizuală cu literatura şi documentarea folcloristică.
Statisticile lor după (primele) 24 de ore de la publicarea fiecăreia arată astfel:
Încercând să înţeleg ce a făcut ca un titlu să aibă mai mult appeal decât celălalt (în condiţiile în care basmele au servit şi drept promo pentru iele), am concluzionat că sunt două mari diferenţe de conţinut între cele două articole: mai mult text de partea basmelor şi – mai multă piele.
Cu alte cuvinte, poveştile aduc oamenii împreună, iar sexul vinde. Ca întotdeauna. De ce-ar fi fost altfel ultimele 48 de ore, fie ele şi-n alb-negru?
io zic ca precum orice altceva controlat de algoritmi, tre' sa iei in considerare si algoritmii. frecventa vizualizarilor nu depinde doar de continut: cuvinte si piele ci inainte de orice depinde ce vrea algoritmu' sa arate populatiei de pe substack. m-am uitat la acelasi lucru la mine si am inteles mai multe cand o postare pe notes (o imagine si cuvintele de-acum ultra cunoscute "ce am vazut azi") o adunat mai multe inimioare, vizualizari si comentarii decat o postare gen eseu fotografic. nu am alta explicatie decat ciudatenia algoritmilor.
eu văd asta pe fb mereu. Se viralizează te miri ce - am pus un reel de o banalitate copleșitoare, un video cu un șantier din cartierul unde locuiesc. Filmare verticală, m-m rotit încet vreo 270 de grade pe loc. Are vreo 10.000 de vizualizări - e oribil să vezi ce consideră algoritmul interesant. Revenind la pozele mele - îs faine, dar nu cred că are mare legătură cum sunt, câtă vreme ai zgâriat pudibonderiei. Personal, nu mai caut relevanță pe nicio platformă socială. Sunt câteva/câțiva fotografi mediocri pe aici, cu un reach incredibil. Pe una am detestat-o pe X, amu o apărut aici, efectiv nu o suport cu aerele de atotștiutoare, și are sute de reacții la toate bășinile. And so it goes, zicea Vonnegut. Să fim sănătoși.