03 03

Adică în a treia lună din 2025, Colțul cronicarului intră în al treilea an de existență al său.

Cu alte cuvinte, scriu aici de doi ani — de-am adunat 470 de articole plus cel de față.

Aproape zilnic găsești aici gândurile mele despre lume, afli ce 47 de cărți am mai citit, ce 14 piese de teatru am mai văzut, ce aproape 100 de filme am vizionat — și ești liber să te inspiri din toate. Deci, pe scurt, mă descoperi, inclusiv printr-un true story publicat în foileton. O poveste întreruptă la episodul 46 (fiindcă, deocamdată, e mai important să trăiesc viața decât să scriu despre ea), dar care sper — totuși — să devină o carte în toată regula, cândva.

Colțul cronicarului a devenit un refugiu căruia nu-i pot pune un price tag și să-l transform în ceva comercial. E evadarea mea din universul corporatist în care m-am născut și în care-mi trăiesc viaţa profesională, e locul în care-mi pot auzi gândurile după o zi încărcată de muncă și agitată de doi copii energici — e exercițiul meu terapeutic. Și cum ar fi să cer bani pentru terapia mea unor necunoscuți? În lumea atât de riguroasă, de reglementată și de strictă la care mă conectez în fiecare zi, nimic nu e pe degeaba, orice bănuț primit naște o obligație. Cum ar mai fi ca și aici să duc grija settlement-urilor, ce-am primit și ce-am oferit pentru ce-am primit?

Aşadar, paradoxal, Colțul cronicarului e pentru toată lumea fiindcă sunt eu egoist și nu vreau niciun fel de strings attached. Şi dacă-n doi ani ne-am strâns toţi ăştia pe-aici, pare că ideea funcţionează într-un fel al ei.

Să mai băgăm, deci, o fisă, poate ne mai ţine-un an!… Iar până atunci să ai o primăvară frumoasă! Da’ de mâine-ncolo, c-ar suna ciudat să-ţi urez aşa ceva pentru azi, în ploaia mohorâtă şi rece de-afară…